o promisiune uitata

Duminica este ziua mea de lenevit, ziua in care ma complac in starea de "vegetable",de altfel singura zi in care imi pot permite sa fac lucrul asta.Tot astazi,un suflet drag inimii mele, aniverseaza cativa anisori de cand a pasit pentru prima data in lume.Pregatisem cu asta ocazie un post lung in care ii multumeam pentru tot ce a insemnat si inseamna pentru mine, dar citind si recitind am concluzionat ca uneori cuvintele chiar sunt de prisos.Goale si fara sens atunci cand le cauti doar pentru a explica ce inseamna de fapt "suflet prieten".Uneori din egoism sau doar pentru ca ne este noua bine uitam ca sufletul e doar o sculptura ale carei retusuri fine sunt realizate chiar de catre acesti oameni pe care,mai devreme sau mai tarziu, ii dam uitarii in drumul nostru prin marele desert al singuratatii numit viata.

La multi ani suflet prieten!

Dor de Cluj...

Imi amintesc cu dor prima mea zi la Cluj, de fapt prima mea seara.Eram ca un hamal, obosit, nervos si tragand dupa mine doua valize imense plus un rucsac in care cineva cu siguranta pitise si vre-o cateva pietre de moara.Ea era atat de fericita in timp ce eu imi blestemam zilele si ma intrebam la ce naiba ii folosesc atatea haine si atatea carti.Imi amintesc ca m-au durut oasele timp de o saptamana dupa noaptea ce am petrecut-o dormind pe bancile din lemn de stejar din universitate, in timp ce ea se amuza copios si imi propunea sa facem dragoste.Ma bantuie si acum imaginea studentului ce avea sa invete stand in acea banca nestiutor a celor ce se intamplasera acolo.Imi amintesc de catedrala in care rasuna atat de minunat sunetul unei orgi uitate de vreme, in timp ce noi confundam maghiara cu latina veche si ne minunam.Imi amintesc magazinul "la doar 45 de pasi" si cum impinsi de curiozitate chiar am numarat pasii, culmea erau doar 45.Imi amintesc de batranica ce imi zambea complice de fiecare data cand cumparam narcise si de porumbeii ce imi ciuguleau din palma orezul pe care dadusem ultimii bani din buzunar.Imi amintesc de cafeneaua cu iz parizian pe langa care curgea linistit somesul si cantecul greierului pe care mi-as fi dorit sa il iau acasa.Imi amintesc parcul cu copaceii aceia pitici ce fac multa umbra si pe care nici astazi nu stiu cum ii cheama.Imi amintesc frumusetea unui oras scaldat in amurg de soare si sentimentul de liniste si frumos pe care l-am trait cand am urcat pentru prima data la Cetatuia.Imi amintesc autobuzele in care ne plimbam fara sa stim unde merg si cand se intorc si "stalpii impuscati" al caror rost nu la inteles decat tarziu.


Later Edit:Am lasat la Cluj o parte din sufletul meu,pentru mine e cel mai frumos oras din lume cu cei mai frumosi oameni, oameni ce mi-au lasat impresia ca stiu sa-si respecte atat eroii cat si dusmanii, oameni ce stiu sa-ti dea binete la fel cum stiu sa te dojeneasca.Nu am ramas acolo nu pentru ca am gandit mai mult "la cine si pentru cine sa raman"decat "la cine si pentru cine sa ma-ntorc"Aici nu aveam nimic la care sa ma intorc, insa am ales Galatiul pentru ca Clujul nu il mai puteam privi cu aceeasi placere cu care l-am descoperit.Inca mai trezeste in mine sentimente contradictorii,il iubesc si il urasc in egala masura.Lizule, ai starnit in sufletul meu nostalgii adormite asa ca o sa-ti marturisesc un secret: Nu stiu ce inseamna pentru tine "Imparatia Lizului" deci nu pot sa fac comparatia pe care mi-as dori sa o fac, insa pentru mine Clujul asta a fost "Imparatia in care am stralucit si in care am simtit ca viata mea are un sens". Poti sa ma numesti nefericit ireversibil insa am invatat pe pielea mea ca sunt unele lucruri pe care timpul nu are puterea sa le stearga.

Noi avem! eu imi doresc!

Noi avem gunoaie si peturi peste tot, eu imi doresc gradini pline de liliac inflorit si pepsi la borcan de sticla pe care sa-l duc mai apoi la centru si cu banii de pe el sa merg la cinema sa vad filme indiene si "noi cei din linia intai".
Noi avem bmw-uri si "gipane" hibride si "low emission" eu imi doresc un trabant mov care sa mearga cu rachiu si sa emita aburi de alcool.
Noi avem stirile pro tv, wrestling pe sport.ro si golani ce se dau ultrasi, eu imi doresc povestea de seara la pro tv,aventurile lui Pin Pin pe sport.ro si muppets in loc de fotbal.
Noi avem McDonald's,McChicken si McFlurry eu imi doresc Gogoasa infuriata, covrigi de buzau si dulceata de trandafiri facuta de bunica.
Noi avem "mercado" "degrasatorre" "impianti" si "tara de cacat" eu imi doresc sa nu uitam limba romana si faptul ca ne-am nascut in tara pe care o etichetam asa.
Noi avem manele si manelisti,pitipoance si cocalari tigani si unguri, eu imi doresc linistea padurii, iele si spiridusi si de ce nu? o intalnire "pe intuneric" cu Ileana cosanzeana.

Noi avem de toate, dar avem oare ceva?!

o furtuna intr-un pahar cu apa

(sursa foto)

Dar undeva intr-un taram de umbre si mister
Taramul viselor,sperantelor desarte
Purtand povara amintirilor
Pribege,sufletele noastre
Trecutul ne apropie,prezentul ne desparte
Ne regasim apoi ne pierdem iar
Iar soarta clipe reci ne-mparte
Ca intr-un film ce-i drept,un pic bizar

Asa mi te amintesc eu,ai dat buzna in sufletul meu,te-ai cuibarit acolo si nu ai vrut sa mai pleci pentru ca era cald si bine.Iar eu desi reticent la inceput am invatat sa te iubesc asa cum erai,un zambet,naiv si incapatanat.M-ai luat de mana si m-ai invatat ca iubirea furnica,ca cerul e albastru si stelele nu pot fi numarate.Dar cum minunile nu tin mult timp decat in romanele siropoase,nici a noastra nu a tinut.Insa,am invatat cate ceva din toate cate am petrecut impreuna.
Am invatat ca dragostea iti poate lua mintile si nu dureaza decat atat timp cat vrem noi sa dureze.Un prieten drag spunea candva ca "Omul e sclavul trairilor sale,naiv in fata destinului pentru ca o ia mereu de la capat fara sa inteleaga ca uneori nu se poate" asa am facut si noi am luat-o mereu de la capat si ne-am pierdut din nou la prima rascruce de drumuri.Imi suna in minte cuvintele adresate mie in ultima zi impreuna "sper ca destinul sa nu se incapataneze sa ne mai lege destinele"uite ca intr-un final dorinta ti-a fost indeplinita.Vei ramane in continuare doar o amintire,o fila din jurnalul in care viata va mai scrie si alte pagini,astazi triste,maine vesele.O amintire peste care timpul o sa astearna praf,o amintire si nimic mai mult....Si ma intorc la toamna ce danseaza cu frunze peste sufletul meu soptind: "si totusi a fost a ta"

Pencil shavings and needles in my heart

Prietene drag cu spice-n par
pe unde-n lume pribegesti?
de iti e bine,de iubesti
te-as intreba acum,aici
si de departe ti-as trimite
o vorba buna si un gand
sa-ti fie ziua:luna plina
si noaptea:basme pentru pici

De fiecare data de anul nou imi propun 5 lucruri pe care mai apoi sa le realizez in anul care vine .Anul acesta mi-am propus:
-sa ma las de fumat
-sa invat o limba straina(japoneza)
-sa invat sa cant la banjo
-sa-mi achizitionez un telescop
-sa revad prieteni dragi pe care i-am jignit,ignorat sau uitat
Pana acum nu mi-a iesit aproape nimic,fumez ca un furnal inca!banjo nu am gasit desi m-am straduit,japoneza am abandonat-o repede pentru ca mi se "limba plimba in gura",banii de telescop s-au dus pe un LCD.Mi-am revazut toti prietenii vechi si dragi cu o singura exceptie.Unii nu s-au schimbat deloc au ramas aceeasi visatori cu ochii deschisi asa cum ii stiam eu,altii si-au schimbat prioritatile si s-au integrat in sistem pentru ca mai apoi sa arate acuzator cu degetul.
Astazi scriu pentru"exceptie":
Te salut de departe!prietena draga,sa ma ierti ca in ignoranta mea am uitat de omul care candva ma lua de mana si imi reda zambetul fara sa stie sau sa-i pese de cine?cum?unde? si de ce?Te-as strange in brate si ti-as sopti frumos in ureche You are my best friend forever daca as fi convins ca nu sunt numai vorbe goale.Iti fac in schimb o promisiune,voi pastra totdeauna scrisorile de la tine,amintiri dragi care sa imi trezeasca sentimentul de vinovatie si dorul de tine de fiecare data cand voi sufla praful de pe ele zambind.Sa-ti fie bine acolo unde esti om drag al carui suflet l-as masura,de ar fi posibil,doar in eternitati.

La o partida de sah cu....Dumnezeu (1)

Intr-o dimineata frumoasa de mai in timp ce imi savuram cafeaua veche de doua zile asortata cu o tigareta slim,ma dadeam uta in"bisisica"(e fotoliul meu de batait) meditand somnoros la intrebarea ecsistentiala:"cum ar fi sa ai ca job plimbatul piticilior de gradina?"La un moment dat se auzi soneria:
tar....tarrrr....tarrrrr
Cu gandul la instiintarea de neplata a luminii am tacut ca melcul in iarba,rugandu-ma in gand ca nenea ala de cealalta parte a usii sa nu fi auzit "smiorcaielile"lui bisisica.Dupa vre-o juma` de ora de mutenie autoimpusa,timp in care soneria mea imi trimitea triluri duioase asemeni unui marfar in miez de noapte,se asternu linistea.Bine ca a plecat,daca mai suna mult mai emiteau o factura! am mormait printre dinti scapand si o injuratura tendentioasa cu trimitere la origini.M-am ridicat anevoie din fotoliu si m-am pornit agale spre usa hotarat sa mai adaug o"surpriza" la colectia mea de somatii.
Pesemne ca firmele astea mari de furnizari servicii angajeaza la facturari cate o duduie cu veleitati de scriitoare de necrologuri.Atat de funebre si pline de regret sunt instiintarile de neplata incat imi este greu sa nu-mi imaginez angajata in cauza stergandu-si cu servetele parfumate o lacrima rebela in timp ce scrie:
Stimate domnule...cu regret va anuntam ca suntem nevoiti sa va lasam pe intuneric datorita faptului ca figurati cu restante de plata in evidentele noastre......puschea pe limba!
Cum ar suna o formulare de genul:Prietene,stim ca e criza ca prietena ta a fugit cu cadetu` de la academia de politie si ca te gandesti serios sa te mai uiti inca o data(cu foarte mare atentie) la Jaf in stil italian asa ca daca iti iese te asteptam pe la noi cu bomboane mentolate sa-ti mai platesti din cand in cand datoriile.Un gand bun si o imbratisare calda,cu drag:ROMGAZ...?!Spuneti voi daca nu ati merge voiosi la caserie eventual si cu un buchet de flori de camp.

Deschid usa cu un aer secretos si un plic albastru pluteste gratios spre covor,pe el scris inflorit cu cerneala aurie,Felicitari!.....Mai sa fie! zic si ma scarpin cu mana dreapta in urechea stanga afisand un zambet tamp.Rup plicul si citesc:

"Stimabile,te anuntam cu piosenie ca esti fericitul castigator al unei excursii in rai"

PS: sa fii in data de 13 la ora 13 pe strada Popa Sapca la numarul 13,sa nu intarzii nici macar un minut si nici sa nu ajungi mai devreme ci taman la fix.
Semnat:Arhanghelul Aparnase.

(va urma)

Iluzii la mana a doua

Uneori ne refugiem in trecut pentru ca acolo e bine acolo sunt prieteni dragi,iubiri patimase si amintiri frumoase.Acolo sunt nopti pierdute,vacante la mare,adolescenti sfiosi si fluturi in stomac, clipe nebune,bujori in obraji,scrisori de dragoste,sotronul si elefanteii cu apa.

Imbatranesc! incet,dar sigur!o simt cu fiecare zi ce trece.Sunt morocanos si insuportabil chiar si pentru mine.Mi-e dor de copilul cu ochi albastri ce se intreba unde pleaca pasarile toamna in timp ce incerca sa numere firele de iarba si care visa sa ajunga spadasin intr-un basm cu regi si regine.
In "Chateau D'If"-ul meu nu a mai ramas decat iluzia unei relatii de care am tras pana sa rupt si ghemotoacele de hartie pe care le aruncam atunci cand te uram si pe care le adunam constiincios de fiecare data cand reveneai.Nu iti simt lipsa si nici nu te mai vreau!imi doresc doar sa-ti fie bine...si atat.In schimb imi lipseste linistea,vremea cand infloresc lacramioarele....si naivul ce credea in povestile ascultate la gura sobei ce mirosea a lemn de fag.

Visul unei nopti de singuratate

..si pentru ce sa mai traiesc?te intrebi stand pe gresia rece si neprietenoasa a baii cu o lama de ras in mana hotarat sa-ti iei adio de la o lume ce ti se pare stearpa si lipsita de speranta...pentru ce!iti raspunde retoric ecoul...de ce?te intrebi din nou in timp ce taisul se opreste pentru o clipa in venele uscate..de ce acum?si astepti raspunsul strainului ce te priveste din oglinda cu ochii tristi si goi...de ce oamenii nu au aripi?te intrebi din nou si gandul iti zboara la copilul ce zambea inocent,inconstient ca nu are decat un singur dinte....si simti cum viata ta se scurge usor prin taieturile proaspete...de ce dragostea doare ?te intrebi pentru ultima oara si timpul se opreste in loc facandu-ti un ultim serviciu.Iti amintesti de noptile triste de mai cand strangeai in brate imaginea ei,fantoma in pasi de dans,sigiliu al insingurarii,fiola de cianura cu care ti-ai otravit viata...iti amintesti de sufletul tau pierdut printre lanuri de maci infloriti,de roseata din obrajii ei ce aducea gerul in inima ta atunci cand inca mai asteptai acea lumina din departari ce vine o singura data in viata si te gaseste orb si neputincios...iti amintesti speranta,copilul batran ramas in scutece ce se incapataneaza sa traiasca vesnic,parazit printre parazitii ce-si petrec in mintea ta...privirea ti se intuneca si simti cum o greutate iti apasa pieptul si parca auzi abia soptit o voce ce te indeamna...vino!aceasta e calea aleasa de tine..Pasesti cu teama pe drumul pavat cu tinte de foc si atunci incepe cosmarul,imagini dintr-un film de groaza prost,ce se succed in mod obsedant prin fata ochilor tai....ingeri morti cu aripi de portelan frante...copaci batrani si goi prin care adie briza disperarii...minciuni asezate frumos in pagini de jurnal....magnolii de culoare neagra duhnind a putregai...copii cu chipuri diforme si murdare ce iti intind manutele din care au ramas doar oasele fara sa-ti cera nimic...idoli din bronz cu capede de demoni plangand cu lacrimi de sange....suflete sfasiate in agonie infipte in pari lungi de lemn...diavoli in robe negre razand sinistru..si ea...printesa ta...intruchiparea idealului tau feminin,purtand o rochie de culoare neagra ...incerci sa o atingi dar se transforma intr-o gramajoara de pulbere cenusie ce se pierde in nestiinta....cuprins de disperare racnesti:NUUUUUUU!!!!si totul dispare ....deschizi ochii in jurul tau...alb...esti intr-un pat de spital plin de perfuzii in timp ce langa tine pe o masa un aparat ticaie enervant...asculta bine e glasul inimii tale ...si vantul ce scutura florile de cais soptind in timp ce ploaia batea in geamul tristetii tale...vino dulce moarte...vino!

Tristetea nuferilor infloriti
Si moartea-n suflet mi-ai lasat
Cand amintirile ce-am adunat
Le-ai luat cu tine si-ai plecat

Ramase-n urma,stele goale
Vor asfinti si-or suspina
Caci stralucirea isi vor pierde
Si vor muri in lipsa ta

Nici ziua nu-mi va fi senina
Nici noaptea calda si albastra
Nu va mai inflori nici marul din gradina
Nici floarea care se usuca-n glastra

Doar poza de pe noptiera
Si al tau ursulet de plus motat
De tine aminte imi vor aduce
De dragostea ce ti-am purtat

Pe ganduri stau acum si ..astept uitarea
Ce vine incet,cu timpul care trece
Voi sti pe viitor sa-mi caut cumpatarea
Sa nu ma mai imbat cu apa rece

(Versurile le dedic unui prieten bun)

Leapsa

(furata de la Ank sau ma rog preluata)
Alege un cântăreţ/formaţie/trupă şi răspunde folosind numai titluri ale cântecelor acestuia/acestora.

Guns'N'Roses

1. Ești bărbat sau femeie?
Mr. Brownstone
2. Descrie-te.
Nightrain
3. Cum se simt oamenii în preajma ta?
It's So Easy
4. Cum ţi-ai descrie relaţia anterioară?
don`t cry
5. Dar pe cea actuală?
november rain
6. Unde ai vrea să te afli acum?
Paradise City
7. Ce părere ai despre iubire?
Knocking on heavens door
8. Cum e viaţa ta?
Anithing Goes
9. Ce ai cere dacă ai putea să-ţi pui o singură dorinţă?
Sweet Child Of Mine
10. Spune ceva inteligent.
Chinese democracy

Uite ca am facut-o si pe asta!

un gand ratacit printre multe altele

....."Cateodata nu exista cuvinte sa ne putem exprima parerea de rau...pentru ca nu le-am inventat"

...e usor sa spui imi pare rau,te face sa te simti impacat cu raul pe care l-ai facut,dar chiar daca primesti intr-un sfarsit iertarea acesta ramane facut...nu as vrea sa-ti fac rau niciodata si niciodata nu ti-am scris pe un ton antipatic cu buna stiinta...iar daca am facut-o,a fost ceva involuntar si imi cer scuze ...am vrut sa te fac sa zambesti mai mult pentru ca am crezut ca facand lucrul asta te voi scapa de tristete...si poate ca din exces de zel am facut o greseala....eu stiu cum e sa te ascunzi in spatele unei masti,sa lasi impresia ca esti puternic si de neclintit,dar ajuns in fata oglinzii nu iti mai poti ascunde trairile,iar masca devine inutila pentru ca nu mai poate acoperi realitatea clipei trecute si nici iluzia celei ce vine.....esti povestea mea inca nescrisa,momentul de magie cu care am reusit sa ma pacalesc pana si pe mine.Astazi! iti cer sa ma ierti,sa ma ierti ca am uitat sa-ti cant versuri asemeni unui trubadur ratacit in drumul sau spre marea scena,sa ma ierti ca am uitat sa zambesc si am uitat sa-ti daruiesc o floare...sa ma ierti caci ti-am promis marea cu tot cu valuri albe si sirene....si am uitat ca ti-am promis!


Astazi,asist la inmormantare
Cu cripte,ciocli,bocitoare
Cu crematoriu si sicrie
Gropari barbosi si resemnare

Azi imi ingrop speranta pentru maine
Iluzia,facuta ieri
Promisiunea pentru tine
Si toate cele sapte primaveri

Si o sa pun in cripta la intrare
Toti pasii in care ne-am pierdut
Penelul,scripca si-o tigare
Un teanc de pagini albe,si-un sarut

In nisa unde ar fi inghetat statuia
O sa-mi asez uitarea....si atat
Iar unde ar fi ars faclia
Imi pun o banca si ma mut
Sa-i scriu o ultima scrisoare
Cu iz perfid de resemnare
Mariei-sale Belzebut

Seara cu iz de ...ceai

Nu sunt tipul de "consumator regulat"mai degraba ocazional,dar in general imi place ca atunci cand ma apuc de o treaba sa o fac cu simt de raspundere,si nu de putine ori aceasta meteahna a mea(combinata si cu lautari) m-a pus in situatii hilare.
Acum cateva zile mi-am sarbatorit impreuna cu colegii,ziua de nastere ca tot romanul,o berica un mititel o ciozvarta,criza criza da romanii asta vrea,vorba unui ilustru politician.Toate bune si frumoase,veselie,voie buna insa dimineata ma simteam precum un Hopa-Mitica in lupta acerba cu gravitatia.Si cum ma luptam eu asa intrebandu-ma ce naiba i-a trebuit lu` nenea Newton sa stea pe podul ala si sa priveasca livada de meri(era mai simplu sa dau vina pe forte nevazute)mi-am promis (aceeasi promisiune desarta pe care o fac toti barbatii)ca de astazi nu mai pun strop...

Asta seara primul test cu colegii la o bere,atmosfera placuta,terasa racoroasa,ei cu bere eu cu ceai...hop unul..hop doua, dulce,gheata multa chiar si o tandara de lamaie(ca se veda chiar bine prin ea)atmosfera incinsa,discutii aprinse ei cu bere eu rezist eroic cu ceiut.Hop trei...hop patru mai in sila da hai ca merge ca doar ai promis,ei cu bere.Hop cinci...hmm sase(cu eforturi mari)dialecte ciudate chiar si o limba straina care se vorbeste pe degete si care iti pune la incercare inteligenta,deja ma simteam de ceva vreme in afara discutiei ca de, e greu sa te faci inteles daca nu vorbesti ursus-siana(chiar imposibil!).In fine,vine nota:31 sticle bere un milion cinci sute si ceva,6 bucati ceiut cinci sute patruzeci de mii.Acu` banii ca banii duca-se pe pustii,dar stomacul meu suna cumva a poloboc aproape plin si nici nu am inteles vre-o iota din ce se discuta pe acolo.Sfatul meu: daca faceti promisiuni asa cum am facut eu ori nu le onorati ori iesiti in oras cu un grup de gagici,desi pe asta din urma nu v-o recomand pentru ca veti deveni experti in machiaje,rochii si filme cu Clive Owen.


Numai bine la voi!

Blogeru` lu` peste

Primul meu contact cu termenul "blog" a avut loc intr-o seara in care motaiam in fata teve-ului urmarind emisiunea Nasul.Marturisesc ca imi place tipul,numai ca in seara cu pricina trasesem deja "pe video"(a se citi dormeam pe rupte)mai mult de jumatate din emisiune.La un moment dat m-am trezit in mijlocul unei reclame zgomotoase in care se anunta cu mare pompa ca Laura Andresan si-a facut blog.Ei si ce! am mormait in barba si m-am intors pe partea cealalta desi mintea mea amortita se gandea deja la gagici goale si fierbinti.A doua zi imi tot suna reclama aia nenorocita in minte si am sunat un prieten pe care,printre altele,l-am intrebat daca are si el blog.Spre marea mea surprindere,raspunsul a fost afirmativ si iata-ma seara ratacit printre bloguri incercand sa inteleg ce mama dracului e ala blog!

In cele din urma am priceput si eu (mai greu ca mintea mea e in doua viteze si numai una e inainte)ce e de fapt un blog.
Fara a o lungi prea mult iata-ma la prima mea tentativa de blogging,cu speranta ca cei ce va veti perinda prin acest spatiu sa va lasati bocanceii la usa.Multumesc!


PS:Si da! am gasit intr-un tarziu si faimosul blog al Laurei...No comment insa chiar nu am inteles de ce ii injura unul acolo pe unguri cand tema era una erotica .(sau poate mintea mea e in viteza necorespunzatoare)