Nunta "Regelui"

sus pe dealul cu mesteceni
două nopti sub clar de lună
mare, mare veselie
trandafirul se cunună

nuntă mare, alesi nuntasii
caci doar o dată se-nsoară
"regele" cu-a lui mireasă
prea-frumoasa lacramioară

Trece alaiul printre ramuri
rosii, albe, visinii
unduindu-se în umbre
trec mlăditele zglobii

ghiocei cu fete albe
îmbracati în fracuri verzi
zambilute minunate
sa le vezi si sa nu crezi

prea timidele lalele
cu al lor parfum plăcut
de s-au inrosit voinicii
tot cersind cate-un sărut

"întepate" gladiole
cu părul ca un arici
merg la brat cu orhideea
doamne mari, ce poti sa zici

bujorel e mândru tare
astă seară-i cavaler
prezentat cu pompă mare
cu titlul "gardă de fier"

garofite în rochite
scurte, crete, îmbobocite
muscate si craciunite
numai tinere domnite


numai crinu-i bosumflat
ascuns bine în alba-i haina
caci ravneste păcătosul
la mireasă în mare taină

toată gasca cea pestrită
petrecu o vesnicie
bine, spuse în gand poetul
e frumos, e veselie

si încaleca-i pe-un nor
să vă spun povestea lor

1054 de semne

...Era o zi  de toamnă frumoasă, ningea cu frunze stacojii în locul în care hotarâsem să-mi îngrop sufletul. O liniste bizară plutea în aer, în fiinta mea ultima redută se prăbusea neputincioasă, incapabilă să reziste atacului furibund al nenorocirilor lumii. O mie de pumnale au ucis ceea ce mai rămăsese în spatele marilor ziduri ce adăposteau acum doar sperante îmbătrânite si iluzii fără noima. Ultimele pârghii putrede, ce înca mă tineau cu greu la granita dintre logică si nebunie, au cedat sec, fără zgomot. Venise sfârsitul, stiam asta. Cu mainile goale am săpat o groapă aruncând în ea ruinele a ceea ce însemnasem eu până atunci, dacă însemnasem vreodată ceva. Nimeni n-a vărsat lacrimi, nici măcar eu, pierdusem războiul. Învinsii, precum rămasitele corăbiilor din vechime pustiite de piratii mărilor, se multumesc cu supravietuirea, chiar dacă stiu că orgoliul lor nu va mai ridica pocalul toastând aromate victorii niciodată. Zi dupa zi căram cu mine cochilia goală în care cândva amintiri zburdau vesele prin câmpurile de maci înfloriti, le pierdusem ecoul asteptând poate prea mult timp în vremurile tinere cele 1054 de semne...

No Communications

Astăzi am realizat cât de mult îmi lipsesc unele lucruri/stări la care credeam că pot renunta usor. Telefonul meu sunând încontinuu, eu explicând cu rabdare mecanisme complexe, vocea caldă a unei persoane ce nu a înteles niciodată stările mele complicate, desi mi-a stat alături destul timp, planuri nebune de fugă la munte facute întotdeauna la bere si niciodată fără, mesaje frumoase trimise dintr-o suflare. Prea multă liniste mă sperie asa că m-am luat de mânuta si am dat fuga la Orange unde, tare si răspicat, am spus: "sunt un imbecil, mi-am pierdut telefonul si as vrea dacă se poate acelasi număr". Am îndurat cu plăcere interogatoriul doamnei Nicoleta condimentat pe ici pe colo cu mici glumite despre ziua de nastere a sotului (evident uitata, si cica numai noi bărbatii uitam aniversarile, aiurea!) pentru ca în final sa reintru în posesia numărului meu vechi de 9 anisori.
Spre seară am cam început să regret vazand ca nu se mai opreste din sunat, dar intrat în hora trebuie sa joci nu? Cumva agitatia asta m-a făcut sa mă simt bine, desi am momente in care pur si simplu îmi vine să-l arunc pe geam. Astăzi mi-am iubit telefonul.
Vocea caldă nu a mai fost calda ci fericita de-a binelea, poate putin nostalgică, mahnindu-mă. Am stiut mereu ce a lipsit trairii noastre însă abia acum ascultând-o, am inteles că resemnarea nu face parte din mine si ca o sa port mereu cu mine regretul...

(sursa foto)

Cântec Neştiut

Sub cer albastru în amurg
Un plop cânta un cantec nestiut
Despre dorinte care curg
Despre iubiri ce s-au pierdut
Despre tristeti nealinate
Despre depresii alungate
Despre castele fermecate
L-am ascultat desi...n-am vrut

Cum am recitit Făt-Frumos din lacrimă

Miniconcediul meu se apropie vertiginos de sfârsit. Cum în prima jumătate l-am băut, pe el pe miniconcediu,  iar în cealaltă jumătate am umblat să-mi recuperez actele pierdute in prima, am decis că astăzi merit o pedeapsă.
Si ce pedeapsă mai dulce decât lenevitul intr-un fotoliu imens de culoare albastră savurand gutui bine coapte, cafea aromată si science-fiction complicat si prost scris. Mnooo ar fi fost prea simplu, asa ca am abandonat Jihadul Butlerian hotarât sa las o altă carte să mă aleagă, respectand totusi trei reguli autoimpuse altfel nu ar mai fi fost pedeapsă.
1. Nu ai voie SF !
2. Pe ce carte pui prima dată mâna o citesti !
3. Vezi regula numărul 1 !

Cu ochii închisi am băgat temător mâna în "The black box" rugandu-mă în gând sa nu fie Coelho sau vre-o Sandra Braun rătăcită si pe ce credeti că am pus mâna?  Pe o cărtulie mică salvată de mine din podul bunicilor cu multi ani în urmă, reconditionată cu aracet, carton din bloc de desen, un stilou si multă migală.
"Făt Frumos din Lacrima de Mihai Eminecu"
Pesemne la acea vreme marele poet era încă un necunoscut pentru mine, ori ostenit de atâta trudă l-am mâncat pe s. În fine, am profitat de ocazie si cu ajutorul unui marker verde am indreptat nevinovata-mi greşeală. Si uitemă-s la vârsta cand fire albe iti mijesc in barbă recitind cu drag o poveste frumoasă. Redau un fragment ce mi-a plăcut extraordinar de mult:

(...) Bine-ai venit Făt-Frumos  zise ea cu ochii limpezi şi pe jumătate închişi, cât e de mult de când te-am visat. Pe când degetele mele torceau un fir, gândurile mele torceau un vis, un vis frumos în care eu mă iubeam cu tine Făt-Frumos, din fuior de argint torceam şi eram să-ţi ţes o haină urzită în descântece, bătută-n fericire s-o porţi... să te iubeşti cu mine. Din tortul meu ţi-aş face o haină, din zilele mele o viaţă plină de desmierdări(...)
(Mihai Eminescu - Făt-Frumos din lacrimă)

Nota: Liz m-a dojenit părinteste (cu trei de semnul exclamării) pune space după punct :) Am pus si am folosit si diacritice (mi-a luat o vesnicie sa termin). Întradevar arată mult mai bine, e greu dar o sa incerc să mă obisnuiesc.  Multam de sfat!

Dorinte simple

(sursa foto)

Aseara m-ai luat usor de mana si cu pasi repezi am mers impreuna spre biblioteca plina de amintiri prafuite.Pret de cateva ore am stat amandoi in tacere ascultandu-le murmurul soptit.Apoi m-ai mangaiat bland pe obraz dojenindu-ma: asculta barbat cu idei si stari complicate,sunt dorinte simple.Spre dimineata ramas singur cu gandul la ciorapii colorati rosi de motanul pe jumatate tomberonez pana la epuizare am inteles sensul vorbelor tale.Dorintele simple alunga stari complicate si vindeca...

PA-(incercare)

Am nimerit in plina nebunie.multimea de gura-casca privea buimacita submarinul.Era galben si din interior se auzea muzica celor de la Beatles.In contrast cu norii negri ce acopereau cerul,plutea nestingherit deasupra orasului.Zambind satisfacut iluzionistul isi potrivi jobenul si porni mai departe.In urma o voce panicata dezlantui haosul:Extraterestrii!

Gambit

tic-tac tic-tac
calul gafeaza
nebunul viseaza
regina jubileaza
turnul salveaza
pionul cedeaza
regele moare
tic-tac tic-tac
nebunul sacrifica
turnul crucifica
calul amplifica
regina complica
pionul vindeca
doar regele moare
tic-tac tic-tac
nebunul traieste
regina iubeste
turnul pazeste
calul zoreste
pionul munceste
doar regele moare
tic-tac tic-tac
regina in fapte
nebunul in soapte
turnul departe
calul in spate
pionul?sperante desarte
doar regele striga:
la moarte!
Pentru fiecare victorie obtinuta un rege trebuie sa plateasca pretul.

Anchors

E frig,e octombrie mohorat ce miroase a iarna nascuta prematur...liniste sinistra fara telefoane sunand...e timp de adancit in lecturi complicate...timp de ratacit prin amintiri frumoase ca printr-o biblioteca ravasita citita si recitita de la un capat la celalalt...e vreme de baut ceaiuri amare si mancat gutui...vreme de trait cu ochi deschisi iluzia unei fericiri pe care de altfel niciodata impacat cu tine insuti nu ai trai-o,dar astazi e frig si e nevoie de o imbratisare calda fie ea si nesincera

Mi-e dor de diminetile la munte,diminetile mele cu cafea ieftina la ibric sorbita incet in umbra de liliac alb inflorit rontaind cu pofta picioici in asteptarea primelor zori cand muntele ti se dezvaluie simplu taindu-ti respiratia.Mi-e dor de un san pe jumatate dezgolit cautat orbeste prin saci de dormit si de mine desenand umbre pe corpul tau gol fredonand incet cantece vechi.Mi-e dor de diminetile mele la munte...

Copilul din mine prins in sentimente contradictorii hoinareste aiurea prin lumi neumblate departe de regretele simtite in oftatul adanc al parintelui cu dorinte simple in timp ce barbatul cauta explicatii penibile si momentul prielnic sa schimbe subiectul.

John Doe

sapa-mi o groapa adanca
gropar cu privirea amara
pe mine cel de aseara
in fundul ei ma arunca

nu-mi pune nici cruci si nici semne
nici versuri sculptate in piatra
nici flori ofilite devreme
nici ingeri din ceara uscata

sapa-mi o groapa adanca
departe de lumea pagana
gropar cu privirea de gheata
si maini batute de bruma

infinge-ti lopata cu avant
pamantul pe mine m-asteapta
in numele zeului sfant
m-ascunde de soarta nedreapta

sadeste-mi in brate o floare
firava si mica de vrei
sa am pe cealalta lume
o poarta spre sufletul ei

Aseara beat ca un caine plouat cazut in noroi mi-am pierdut telefonul,cheile,actele,banii si mai tot ce aveam prin buzunare.Neoficial de astazi ma numesc John Doe.

Decizii pripite

Sfarsit de saptamana si ca tot românul afectat de criza am dat buzna la hipermarket,locul ala mare si galagios unde pamântenii par a-si face provizii pentru un iminent sfarsit al lumii,impingand  la randul meu un carucior cu aproape patru roti,trei sanatoase si una bâlbâita obtinut in urma unor negocieri asiduue cu un nene gras si roscovan de altfel foarte amabil de felul lui pana cand aduci vorba de carucioare.Plimbam eu-l pe acolo aruncand din cand in cand cate un ochi pe fituica pe care schitasem acasa un plan de actiune in sase etape:
1.de mancat
2.de baut
3.consumabile
4.sosete de toamna colorate
5.rissotto
6.prajitura cu visine
6(bis) daca nu te descurci,arde planul si improvizeaza!(punctul asta nefiind initial pe lista)
Ajuns in locul destinat cartilor am suspinat adanc mangaind cu jind Manastirea din Parma ultima capodopera  a marelui Stendhal (daca memoria mea batrana nu ma inseala) manat de un impuls (inexplicabil) provocat pesemne de vreme am luat decizia ce avea sa-i provoace portofelului meu,si asa destul de instabil,o crunta depresie. la dracu`!o iau!
Hotărât sa respect macar punctul 2 al planului meu grandios am pornit voios spre licorile bahice chitit pe gentlemen Jack cu care decisesem sa am o discutie filozofica despre semi-dependenta mea de el.Ajuns acolo am ramas profund dezamagit de grosolania cu care am fost intampinat de nemilosul lui gardian pe nume "around two milions" lucru ce l-a facut din punct de vedere al accesibilitatii intangibil pentru mine.In zeflemea i-am aruncat un Howdy` si m-am reorientat repede spre o sticla de metaxa ce parea mai accesibila privita din perspectiva insetatului ranit in amorul propriu nelipsit de snobism.
Am abandonat caruciorul nefolositor plimbat degeaba,impasibil,strangand cu putere cartea in mana  si sticla sub brat am luat-o paş-paş spre casierie urmarit in seninatatea mea de privirile intrebatoare ale gospodinelor cu frica de Dumnezeu.


Acasa asezat pe scaun la bar cu manastirea alaturi(da,in casa mea mica am un bar mare) am pierdut lamentabil lupta mea cu "the greek spirit" desi l-am injunghiat marsaveste pe la spate cu nenumarati mililitri de cola,adormind rusinat si mormaind scuze penibile despre lipsa mea de curaj in fata inamicului i-am promis solemn tipului de pe coperta ca astazi o sa ma dedic in totalitate studiului...imediat ce revin de la cumparaturi.

Despre Cluj,trenuri,covrigi si cel mai frumos sarut

O gara gri si rece,trenuri cu vagoane albastre spre destinatii diferite.Un rucsac usor pe umar in care isi asteapta randul o integrama al naibii de complicata sticla de apa plata si doua carti...un pix mov si biscuiti.
-Un bilet spre Cluj va rog!
Un gand vesel la tine,cu tine in pijamalele albe cu buline rosii si tricoul.. .(top secret!)  trag aer adanc in piept si imi spun: 14 ore! pfff un fleac!   Deja mi-e dor...
Instinctiv ma uit la ceas..e sapte....nu mai pleaca odata!Masor la pas compartimentul,trei pe unu` si jumatate.ma asez la geam,peronul e plin de oameni galagiosi se imbratiseaza isi fac urari: Drum bun!...sa ne suni imediat cum ajungi!...nu iti face griji mama!...o sa-ti scriu Buni!...sa intrebi postasul!....da mancaoar mama...ce zice?...o sa-ti scrie!...da da da        Instinctul si cinci minute mai e putin,ma foiesc masor inca odata trei pe unu si douazeci hmmm m-am inselat....nu mai pleaca odata!
Si in sfarsit vine,semnal de plecare,ca un antidot cu efect rapid ma linisteste.Miriapodul metalic fara viata se pune in miscare cu o smucitura brusca mai apoi plutind usor in scartaitul sinelor.Maini agitate cu o intensitate crescanda raman in urma in gara rece si gri.Imi scot integrama...orizontal din noua litere(dorinta arzatoare)e atat de simplu.....

IASI-o brutarie in care se fac covrigi magici si e atat de aproape,gandul la gustul de vanilie si mac ma arunca intr-o fuga imaginara spre ea.Ma cheama ma vrajeste nu-i rezist cobor.Urmeaza un slalom la limita printre bagaje oameni si multe alte lucruri pe care nu le vad,mintea mea e in delir:covrigii!covrigii!Ajung fara suflare in fata doamnei cu boneta alba-sic si ii arat cinci degete ea imi raspunde: aloha si tie! si imi intinde cinci covrigi pe o sfoara impletita frumos.Schitez un multumesc aratand spre trenul ce mi se parea ca se misca si pornesc vijelios inapoi.La timp.
Pasesc mandru si plin de mine am castigat,trofeul...delicios!

Iasi...ma napadesc atatea amintiri...Cum m-ai luat de mana si m-ai dus la bojdeuca razand copilareste,cum ascultam omul acela cu vocea parinteasca povestindu-ne de prietenia lor,bancuta noastra din Copou pe care am stat si ti-am privit neputincios plansul.Si covrigii...
Ti-am pastrat si tie unul pe ceilalti i-am infulecat cu pofta.

Vatra-Dornei
Oraselul mic in care miroase tot timpul a munte.Mi-ai facut candva o promisune aici,promisune pe care am pecetluito incrucisandu-ne simbolic degetele mici intr-o cupa cu apa minerala.Daca ne-om parasi vreodata unul pe celalalt pe cel ce o va face primul zana-apelor sa-l transforme in om de zapada.Oftez,mi-e dor de tine.


Dej-Am obosit,ma ustura ochii de la citit si mi-e somn dar ma incurajez,mai am putin.O bataie usoara in geam si usa de la compartiment se deschide

-Seara buna! biletul
-De unde vii?
- Galati...merg la Cluj
-de departe dragul meu,de departe vii
-Meri la Cluj la pretina?
-Da,e chiar asa de evident ?
-No,de zece ani fac ruta,servus!
Imi zambeste complice si pleaca,stie el ce stie.


Si Clujul o luminita abia palpaind in noapte,mainile imi tremura incapabile sa reziste adrenalinei ce imi invadeaza fiecare fibra ce nu se opune si nu se opune niciuna.Apoi doua luminite palpainde,trei,o suta o mie zece mii fiecare amplificand dorul,nevoia de tine.Inima imi bate nebuneste haotic in timp ce trenul intra in sfarsit in gara mica si cocheta.Te caut cu privirea prin marea de oameni mi se pare ca te vad in fiecare chip chicoteli vesele imi deregleaza simturile nu mai rezist daca nu se opreste sar.
Te-am gasit,pentru o secunda privirile noastre s-au intersectat provocand o reactie asteptata cu atata nerabdare.Alerg spre tine in timp ce tu alergi spre mine,alergam amandoi spre un punct in care toate asteptarile se termina.Te strang in brate sorbind cu nesat parfumul tau ce ma vindeca,buzele fierbinti si atat de dorite ni se unesc gemand,flamande.Ce dor mi-a fost de tine bai!imi spui printre lacrimi vesele si ma strangi cu putere de mana.Sunt aici,al tau,si nu plec nicaieri ti-am raspuns stergandu-ti neandemanatic nasul mic si rosu.
-ti-am adus un covrig!

Toamna asta

Pe cea de anul trecut nu am simtit-o,nu am trait-o asa cum poate ar fi meritat.M-am trezit facand liste de cadouri in preajma craciunului asteptand telefonul tau,intrebarea  pentru care aveam deja  pregatit raspunsul: sunt bine ! si nu eram deloc....nu stiam lucrul asta,tu da


Toamna asta e pe placul meu s-a cuibarit in mine si ma transforma,ma reconstruieste,ma reinventeaza dupa schite numai de ea stiute,schite pe care eu nu le stiu....nici nu caut sa inteleg
Ieri dimineata cantam in masina la semafor,priviri plictisite reci poate un pic contrariate ma priveau prin geamul unui autobuz...ce tampit! gandeau ei...ce libertate si liniste gandeam eu pierdut in oboseala normala ce urmeaza unei nopti albe
Nici nu m-a interesat ce au gandit.

Mai tarziu am "dezertat" pe malul Dunarii intins pe capota masini,in ploaie precum actorii aia din filmele de dragoste la care tu plangeai si eu ma amuzam... sorbind o cafea cu nume frumos si gust oribil daca s-ar face cafea din apa si nisip cu siguranta asa ar fi la gust,poate ca s-ar numi nisipea sau cahhh...important e brandul gustul?Who cares!
E frumoasa Dunarea privita printre stropi mici de ploaie curgand lin la vale in umbra unui cer gri.Calda si prietenoasa.Nu am incercat sa o inteleg doar am privit-o tamp,zambind.
Toamna asta e pe placul meu....simpla ca o toamna.Fara telefonul asteptat,fara griji inutile,fara amintiri ce dor.
Toamna asta imi apartine

Noapte alba

....ca o romanta veche uitata pe un disc cantand in surdina.ca o discutie pe o canapea rosie sorbind cafele mari incalzite la microunde exact 29 de secunde.
....ca o doza de sinceritate ce nu raneste ci vindeca.ca un gand rostit cu aceleasi cuvinte in acelasi timp
Noapte alba,ca o imbratisare dorita intr-o seara de toamna rece,ca un zambet odihnindu-se in roseata chipului.
... ca o impacare cu tine in umbra unei lumi nepasatoare,ca o ofranda adusa unui zeu antic ce ne vegheaza din alta lume.
....ca o intamplare hazlie povestita cu voce tremuranda
....ca o plimbare in miez de noapte prin lumina felinarelor din orasul in care se va intampla ceea ce vrei tu sa se intample
...ca o iubire simpla,ne-relativa,ne-subiectiva,ne-uitata doar traita
Noapte alba....cu tine.

Unwritten songs

one day baby,one day
in a beautiful morning
before the sunrise
I`m gonna take you far away
and togheter heal this fading world
one day baby,one day
i will teach you why
a man's heart can't bear the shame
of a neverending
unfound love
one day baby,one day
i`m gonna take you far away
we will run trough
mountains peacks
and shades of grey
one day baby,one day
i`m gonna take you away
and sing to you
this unknow song
in the blue twilight
under the moonlight shelter
one day baby,one day
i'm gonna take you far away
one day baby,one day

Autumn Love

El plimbîndu-se înfrigurat prin parc.Ea,de pretutindeni si putin cam rece.nu foarte

El: nu credeam ca mai vii anul ăsta

  Ea: uite ca acum sunt aici si te privesc,esti trist

El: mda,putin, s-au adunat atat de multe,am obosit

  Ea:( plimbandu-si mana prin parul lui) heiii nu fi asa esti un om bun nu ai voie sa fii trist.

El: (plictisit si privind in gol) ce stii tu...

  Ea: tot ceea ce nu stiti voi,oamenii.

El:(apatic) mă rog...

  Ea: Sunteti capabili de lucruri mărete dar cand vine vorba de trairi sunteti atat de prăpăstiosi,nici nu stiu de ce înca imi mai pasă de ce mă amăgesc cu speranta că intr-o zi veti intelege.Ambrozia nu există în câmpurile înverzite prin care hălăduie fecioarele promise la sfârsitul vietii.Dincolo nu te asteaptă decât un mare nimic.Fericirea după care alergati precum neghiobii întreaga voastra existentă e floarea plapânda pe care o purtati in suflete.

El:...si pe care atunci cand o daruim sfarseste prin a fi aruncata in cea mai mare groapa de gunoi.

   Ea:(resemnata) ai pierdut esentialul,esti incorigibil.

El: ..poate

   Ea (lipindu-si buzele de ale lui intr-un sarut dureros de placut) Uite! medicament anti-tristete.

El: Are efect...

Isi continuara drumul in tacere.Zgomotul pasilor vibrand pe dalele din piatra si din cand in cand fosnetul vre-unei frunze rapusa de vant orchestrau o simfonie perfecta,atat de perfecta.Ea lipita de El intr-un tango dulce-amarui pribegind printr-un  vis nascocit de o minte nebuna.El inspirand cu nesat parfumul ei de curtezana necucerita inca,cavalerul fara averi pe veci imaginea nefericitului indragostit pana la pierzanie...Ea cuibarindu-se in bratele-i firave cu siguranta femeii aflata in umbra lui Atlas sprijinind lumea.

El:(spasit) iarta-ma!

  Ea:Te-am...

El: Cat mai ramai?

  Ea: atat timp cat vei dori sa raman.Sunt aici,sunt a ta...

El: poate ca...pentru totdeauna

  Ea:(mangaindu-i obrazul) taci!  asculta cantecul nemuritor al plopilor in amurg.Ei canta pentru tine,pentru a-ti alunga tristetea.

El(vrajit)ascult!

Si plopii ii cantara cantecul nestiut de nimeni inca.Ecourile se pierdura incet in imensitatea noptii ce aducea cu ea furtuna.Se trezi tremurand pastrand inca pe buze gustul unui sarut ireal.Isi potrivi pardesiul,esarfa veche si porni cu pasi marunti spre casa...Pentru ca astazi toamna i se daruise numai lui.

Greva pe sistem

M-au napadit grevele,oriunde ma intorc/invart in casa mea mica peste tot numai greva.In frigider,in cutia neagra,pe noptiera,pe fotolii,pe dupa perdele,pe parchet,pe geam,pe birou,prin sertare,in portofel...ba nu acolo e criza.Damn it!

Astazi m-am intrebat serios daca imi place viata mea...raspunsul a fost hmm hmmm adica un fel de fifti-fifti in varianta pur romanesca.Fifti cu plus pentru faptul ca inca ma simt liber,liber sa fac ce vreau adica nimic liber sa o fac pe prostu` liber sa respir si sa pun virgula acolo unde vreau eu(virgula).
Fifti cu minus pentru ca nu am curajul sa-mi fac seful sushi si sa-l servesc colegilor care sunt sigur ca l-ar savura cu pofta ca thailandejii-i si pe urma ar intreba retoric noua cine ne mai da salariul?cum cine? sefa! saru`mana! sigur ca maine dimineata aveti lista pe birou.da da da!
Astazi am trait si umilinta de  a agata pe perete o lozinca inramata care zice asa:
"leaga calul acolo unde spune seful chiar daca il mananca lupul" jur ca daca imi zice vreodata dihama calu` ca iau tabloul ala si il fac guler chiar daca in urmatoarea secunda AJOFM scrie pe mine.

De maine sunt in greva,io singur asa de capu` meu.gata! m-am hotarat!
Plec in Africa!

Low Power!

Warning!Low power!Please recharge!

Pastrez in suflet oameni dragi si pe chip doua zambete unu` haios si unu` acru evident
Prin minte imi zburda liber ganduri nebune,povesti  si pitici fara scufite care nu stiu sa cante haiho-haiho
Citesc si lenevesc cand am timp liber,si nu am niciodata timp.
Mananc struguri cand sunt racit si banane cu iaurt cand ma apuca depresiile urmarile sunt intotdeauna aceleasi reviste si cugetari in locul ala unde eu sunt un rege fara supusi.
Ma imbrac anost si fara tendinte futuriste,port barba pentru ca mi-e lene sa ma barbieresc
Am tendinte cleptomanice(asta e un cuvant?!) pentru ca ori de cate ori vad un pix sau o bricheta nu ma pot abtine sa nu o bag in buzunar,nici nu incerc
Imi place cafeaua amara si cu un strop de lapte,de preferinta natural,natural pentru ca asa scrie pe eticheta
Imi plac femeile voluptoase si claxonez si trimit bezele femeilor urate in trafic(rusine mie!) pe alea slute le iubesc,dar ele inca nu au aflat.
Strang peturi in masina pentru ca ii urasc pe cei ce le arunca pe geam,scap de ele intr-un mod civilizat numai dupa ce simt ca imi invadeaza spatiul,uneori le las sa ma siluiasca,e o placere ascunsa
Platesc pentru sex pentru ca nu imi doresc relatii normale si plicticoase in felul asta ea pleaca cu banii si eu raman cu gustul amar asta e gratis si dureaza mult mai mult.
Pastrez cu drag amintirea unei iubiri in timp ce pe cealalta am dat-o unui caine mic si fara coada ca sa iubeasca si el cand sa face mare
Sunt un om normal(zic eu!) si am ochii albastri.


In acelasi timp sunt un anormal printre normali.
Un pescar idiot ce inca isi arunca undita in urma de cizma plina cu apa de ploaie in speranta ca poate astazi pestisorul de aur musca si imi indeplineste macar o dorinta ar fi deplasat din partea mea sa-i cer trei.
De fapt nici nu stiu cine sunt si scriu poate am vre-o revelatie.
Sunt fascinat de oamenii inteligenti si imi doream sa devin unul,astazi am facut pace cu mine a fost doar un vis frumos.
Ascult muzica,ma pierd in muzica,ratacesc in muzica si mi-ar placea sa traiesc intr-un cantec,mai exact in asta:Highlands  pentru ca e lung si aproape ca nu se termina niciodata.
Sunt un vas esuat pe un banc de iluzii intr-un ocean pictat de un pictor nebun ce a hranit pesti cu matelotii si-a mancat pensulele cu tot cu uleiuri si mai apoi a murit.Acu` pe mine cine ma mai salveaza?Damn you mad painter!!!
Sunt un corp ce actioneaza mecanic pentru ca mintea mea e departe,intr-o padure deasa la umbra de stejar mananca ghinde si se teme de lupi,totusi nu e veverita,sau poate este.
Sunt o furnica in tara furnicilor,ce trudeste pentru hegemonia greierilor cu burtile pline si viorile aruncate la gunoi.Si totusi am dreptul la un loc al meu sub soare doar ca soarele nu-i!
Si blogul meu e Bingo-Bongo,tu ce cauti aici?

Warning!Low Power!The system is down!Warning!Lowww.....
Piu....piu....piu...

The chupa-chups way

Nimic si nimeni nu poate invinge un chupa-chups.Ei,chupa-chupsii sunt ca niste eroi din benzile desenate americanesti gata sa intervina in orice moment sa salveze situatia oricat de nasoala sau gri se prezinta aceasta,adica situatia.Esti trist? incearca un chupa-chups,te-au luat depresiile,durerile de cap,asteniile de toamna primara vara sau mai stiu eu ce astenii? nu-i nimic chupa-chups is here!te paraseste iubita? ia un chupa-chups.Te streseaza sefu? da-i un chupa-chups.E cea mai buna solutie pentru toate problemele fie ele rezolvabile sau nu.
Am incercat un experiment, acu` vre-o cateva luni am mers la un fast-food unde neste domnite dragute foc servesc tot felul de clienti pretentiosi sau mai putin,cu mancaruri alese,alese din frigider si incalzite un pic la microunde dar asta nu inseamna ca nu sunt alese.Si era o tristete pe acolo mama-mama asa ca l-am luat pe chupa-chups cu mine si hotarat sa merg pana in panzele albe cu ideea mea de a le face sa zambeasca macar pentru cateva minute m-am dus.M-am prezentat in fata geamului pe care zburdau niste arome picante,am intins mana frumos:
-Pentru voi! sa nu uitati sa mai si zambiti din cand in cand.Evident ca nu au urmat aplauze furtunoase,chiuieli extaziate sau lesinuri(?) ci cateva priviri schimbate intre ele si-atat.Am plecat bombanind in sinea mea ideea traznita ce tocmai o pusesem in practica.Cateva saptamani nu am mai trecut pe acolo fiindu-mi evident jena,insa fomica te cam impinge peste astfel de situatii si iatama-s timid in fata aceluiasi gemulet unde cu ceva timp in urma ma faceam de ras intr-un mod sa nu-i spunem penibil.Surpriza! ma intampinat un zambet larg acompaniat de o voce cum numai femeile au in dotare:
-Cu ce va servim astazi domnu` cu chupa-chups?M-am pierdut,am mormait ceva inteligibil legat de niste chifle proaspete cu dumnezeu-stie-ce si asteptam comanda cu nerabdarea atletului aflat la start in finala o suta de metri garduri.A intins manuta frumos mi-a urat pofta buna si o dupa-amiaza cat mai placuta si mi-a facut strengareste cu ochiul.I-am facut si eu cu ochiul si am spalat repede putina desi orgoliul meu ranit se umflase intratat de mult ca nu mai incapea pe portita de la intrare care e destul de mare.
De atunci m-am transformat intr-un chupa-chups believer si incerc acum sa imprastii aceasta dogma sfanta cum ca fara dulce ziua nu are nici un farmec iar zambetul nu e zambet.

Later edit: exista riscul ca de la excese de chupa sa faceti vre-un diabet da` asta e un detalui minor si de neluat in seama:)

hard sunday

Ratacesc printre gandurile copilaresti ce-si face veacul prin mintea mea.Parca nici nu mai stiu cine sunt azi.Piticii imi lenevesc intr-o uitare placuta si imbietoare.Cartile mi-au intrat in greva pe termen nespecificat si in semn de protest si-au inchis copertile micsorand literele atat de mult incat imi dau lacrimi incercand sa le descifrez.Patul e neprietenos,laptopul scoate sunete ciudate si imi arunca in fata intrebari la care nu poti raspunde decat cu cancel sau ok orice alt raspuns pur si simplu nu e acceptabil.Grozav mod de a-ti incarca bateriile pentru o noua saptamana de munca pe care nu o astept cu entuziasm,dimpotriva.

Ma cuprinde o neliniste bizara si nejustificataca ca o ploaie de confetii peste un actor pe o scena goala din care spectatorii au fugit de mult.Undeva departe zdrangane o chitara uitata de lume cantand o balada trista pe acorduri joase.Imaginea unei dansatoare exotice turnandu-si ceara fierbinte pe sani imi bantuie simturile.Imi pun intrebari al caror raspuns nu il stiu.Voci isterice de copii veseli antrenati intr-un joc naiv ma readuc la realitate.Suna telefonul.....

Un dialog scurt in care trebuie sa explic principiul de functionare al unui mecanism complex.Il arunc departe si injur,doar am zis sa il inchid duminica.Zi pe care am sa pun o eticheta mare si o sa scriu:

Inexplicabil

Despre mine si piticii mei

(sursa foto)

Pe sistemul "Viva la revolution!" astazi despre piticul razvratit.Asta de felul lui nu e un pitic obisnuit asa cum v-ati fi asteptat,ci dimpotriva e cel mai idealist dintre toti piticii ce locuiesc undeva in capul meu si de care nu pot scapa decat daca imi fac o lobotomie,idee ce e lesne de priceput ca nu prea imi surade.
Cum spuneam,leneveste toata ziua intr-un fotoliu-balansoar si ii instiga pe ceilalti pitici la "razmerita".Adica e un fel de Che Guevara,unelteste impotriva sistemului care in opinia lui e nedrept si partinitor.Mai apoi cand deja i-a prins in mreje ii impinge pe toti sa protesteze,o adunatura pestrita de pitici insolenti care scandeaza lozinci si agita banere.El insa ramane in umbra si ticluieste alte si alte planuri,pungasul.Am incercat sa ajung la un compromis cu el pentru bunul mers al lucrurilor pentru ca nu e o senzatie tocmai placuta sa ti se perinde prin cap in orice moment un inceput de revolutie.L-am ademenit cu vorbe bune si promisiuni,cu bomboane,cu carti am incercat chiar si cu piticute!l-am amenintat cu balamucul,am incercat in fel si chip,degeaba el face tot ce,cum si cand vrea el.Ma santajeaza si prin urmare trebuie sa-i satisfac cererile caci altfel risc sa sfarsesc eu intr-o casa de nebuni si nu vreau sa-i ofer satisfactia asta.De pilda,acum imi cere pe un ton poruncitor sa ies din casa si sa-i caut papadii sa le sufle el in vant.Pai bine domnule,dumitale nu vezi ce vreme e afara?ca nu ti-ai da pe usa afara nici cel mai mare dusman daramite pe tine insuti.Si de unde mama naibii sa gasesc eu papadii la ora asta?ori crezi ca astea cresc in asfalt?sau pe la colt de bloc?
Cum? sa scriu de tine pe blogul meu frustrat si tampit? da sa traiti! da,pun si o poza.Numai rogu-te linisteste gloata aia nebuna sa pot si eu sa ma odihnesc nitel ca e si pentru mine sambata si mi-a dormi si mie dupa o saptamana stresanta.

Razbunarea castanelor(1)

Aveam un coleg candva care isi incepea povestirile asa:"Cu ani in urma...
Deci,cu ani in urma cande eram eu mic si ma cresteau bunicii intr-o casa cu ferestre albastre si cu un agud imens la poarta,aveam prostul obicei sa nu dorm la ora la care ar fi trebuit..Bunica-mea(odihneasca-se in pace)imi spunea povesti,cum nu se pricepea de fel,adormea cu mult inainte ca eu sa dau vre-un semn,asa ca intra in scena bunicul care nu se pricepea nici el da` avea talent in a le inventa.Asa se facea ca dupa vre-o ora de povestit dormeam ca un prunc`sor cu patrocle in brate(patrocle era un catelus de cauciuc cu chitaitoare care nu avea decat trei picioare)al patrulea cazand prada curiozitatii mele.Mi-a ramas intiparita in minte imaginea bunicului cu pipa in coltul gurii tragand cu coada ochiului sa vada daca pun geana pe geana si mi-am propus ca la batranete sa am casa plina de nepoti care sa-mi sparga geamurile cu mingea,sa chinuie pisicii,sa fumez pipa si lor sa le inventez povesti.

Razbunarea castanelor
Cap.1
Pierre rrrarrraitul,Hugo ochi alb,Jean barbison si Maricica fusesera luati ostatici in marele razboi al mazgalelii.Odihneau acum inchise intr-o cutie verde pe sifonier,fara speranta,la mila omului acela barbos cu privirea trista.Intr-un tarziu Pierre rupse tacerea:
-oarrre ce planurrri arre omu` asta cu noi?
-nu stiu,rosti cu un glas in care se putea citi lesne resemnarea,Hugo.Pesemne ca vom sfarsi coapte pe jar,aperitiv,asa mi-a povestit mie varul meu de la Cluj ca fac oamenii cu castanele.
-aperrritiv?!?o nuuuuu!baigui Pierre stins
-bastarzilor! striga Jean agitand in semintunericul ce domnea in inchisoarea improvizata,un pumn mic dar curajos.
-tocmai noi sa suferim o astfel de rusine!e numai vina imbecilului ala de Francois! si doar i-am spus ca la Eminescu suntem vulnerabili in fata unui atac pe flancuri.Nu am avut practic nici o sansa,e o rusine si o pata neagra in istoria noastra.
-Baieti eu zic sa ne calmam si om vedea mai apoi cu mintea limpede ce-i de facut,rosti cu o voce dulce-acrisoara Maricica.
-Ei poftim!pufni Jean,acum si femeile se pricep sa gestioneze situatii de criza.Tu nu intelegi castana ce esti ca suntem in criza de timp?abandonati intr-o cutie,pe cale sa devenim mic dejun?aaaa?
-`Io zic sa nu ne prrripim,incerca Pierre sa calmeze oarecum spiritele,ne trrrebuie un plan!`io unul nu am de gand sa sfarrrsesc pe vre-o farrrfurrrie sau in stomacul vrrre-unui mamiferrr,cu atat mai putin in stomacul unuia carrre ne tine inchisi intrrr-o cutie.
Hugo privea abatut in sus asteptand parca un ajutor divin,era cel mai inaintat in varsta dintre toti si stia ca pe umerii lui apasa o responsabilitate grea.Crescusera sub indrumarea lui inca din prima zi rostogolindu-se copilareste prin iarba imbatranita de toamna.Era prima toamna a lor,Allard copacul dadator de viata ii binecuvantase cu o generatie exceptionala.Nu isi putu stapani un zambet amar,bine ca in intunericul din temnita improvizata nu sesiza nimeni,ar fi starnit cu siguranta mania lui Jean.O daa!Un tanar exceptional,dar atat de impulsiv.Poate ca daca ar fi stiut sa-si tina in frau pornirile "revolutionare" ar fi absolvit academia militara magna cum laudae luand fara indoiala locul lui Francois si poate nu s-ar fi ajuns in situatia de fata.Ca sa nu mai vorbim de dragostea lui fata de Maricica.Atat de mult il iubise sarmana incat ...Nu apuca sa-si duca gandul pana la capat.o silueta inalta si amenintatoare se contura in intuneric.Lui Hugo ii ingheta sangele in vine si intinse mainile intr-un gest suprem de protectie in jurul companionilor sai.Pierre tremura usor in timp ce Maricica isi inabusi un suspin.O voce vesela si cristalina le spulbera insa temerile sumbre:
-Salut prieteni!..imi puteti spune va rog un cuvant care sa rimeze cu bariton?
-muflon,se stropsi la strain Jean dispretuitor
-genial chicoti strainul,da nu stiu ce inseamna,deci daca nu stiu ce inseamna nu il pot folosi in imnul comandat de imparateasa migrenelor cu ocazia stralucitei victorii reputate impotriva poporului meu in batalia de la fotoliul albastru.Muflon e o oaie salbatica asa ca tine si ca amicul meu Pierre explica Jean pastrand insa acelasi ton dispretuitor.Eu muflon?gandi Pierre mai apoi cu voce tare:
-si ma rrrog,dumitale de ce crrrezi ca eu sunt o oaie?
-prieteni,ii intrerupse strainul,dar unde imi sunt manierele.Eu sunt nebunul de alb,saltimbanc,eseist si mare poet la curtea de alb sau ma rog ce a mai ramas din ea dupa batalie si se apleca in fata lor intr-un gest artistic si atat de inutil avand in vedere circumstantele.
Hugo il cantari din priviri cu aerul omului care a vazut destule grozavii la viata lui astfel incat sa nu fie impresionat de lunganul acesta ce purta un guler caraghios din dantela mancata de molii si o caciula roz haioasa ce ii impodobea crestetul plesuv.
-Eu zic ca titlurile astea ale dumitale nu inseamna nimic daca luam in considerare dupa cum vezi,faptul ca ne aflam intr-o inchisoare unde asteptam din clipa in clipa sa fim luati si transformati in delicatesa.intrebarea fireasca ce urmeaza acestei certitudini este ca cauti dumneta aici devreme ce nu esti unul de-al nostru si fara sa te jignesc nici nu arati prea comestibil.Normal ar fi sa te consideram un spion trimis de Om,insa nici nu arati si nici nu prea ai stofa.Deci!?
Nebunul de alb se intrista brusc,trase cu nesat aer in piept isi potrivi caciulita demodata,scutura un fir de praf imaginar de pe guler si isi incepu povestea.
-Ma numesc Nebunul de alb,m-am nascut in imparatia narciselor care nu mor niciodata,am crescut la curtea regala ca ucenic de bombonar,Bombonarrr?! da ce e ala un bombonarrr?il intrerupse Pierre.Bombonar e unul care o sa vina si o sa-ti traga o scatoalca daca il mai intrerupi,se otarî Jean
-O sa va explic continua nestingherit nebunul de parca scena de mai inainte nici nu se intamplase,bombonar nu e asa cum se crede acelasi lucru cu bombonagiu,vedeti dumneavoastra bombonagiul amesteca ingredientele,creeaza bomboana dar nu are voie sa o guste,e interzis prin lege aici intervine bombonarul,el trebuie sa guste si sa dea verdictul: pe masa regelui sau inapoi in bombonerie!ceea ce spun eu are vre-un inteles pentru dumneavoastra?oooo da!raspunse cu entuziasm Jean desi nu pricepuse nici o iota,bombonar,bombonagiu,bombonerie eu am inteles tot! zi mai departe.
-cum va spuneam,treaba mea ca ucenic de bombonar era sa-i duc bombonarului sef,Guido,bomboanele ce trebuiau degustate si sa fur meseria de la el pentru ca nu poti invata sa fii bombonar,asta se fura in imparatia narciselor care nu mor niciodata.Insa intr-o zi .....

cucurrucucuuuuu paloma in varianta Hollywoodiana

Mare mare nebunie!Nemaivazut,nemaiauzit,nemaiantalnit,nemaipovestit!Intr-o poveste nescrisa inca,din povestea lui Fat-Frumos a fugit Ileana-Cosanzeana.Acu` nu era prima data cand facea lucrul asta,trecea o vreme si se intorcea spasita cu privirea galesa si iubitoare inapoi la Fat-Frumos si asta fiind mai trompeta asa din fire o primea cu bratele deschise si cu lacrimi in ochi.Insa de data asta Ilenuta fugise cu Shrek,stiti voi capcaunul ala verde de la Hollywood,si tocmai anutase in tabloidul Click,cu litere de-o schioapa ca si-a gasit marea iubire si ca urmeaza casatoria,El cerand(linioara)o de nevasta intr-un cadru idilic:o camera de hotel cu buline rosii desenate pe pereti si cu mariachi la balcon cantand suav...cucurrucucu paloma in puii mei cum sa reziste sarmana fata.Bietul Fat-Frumos isi ineca amarul intr-un pahar de vin la o masa rezervata intr-o carciumioara al carei nume nu-l putem da aici pentru a nu face reclama.Deodata usa poc!de perete si isi facura aparitia Pestisorul de aur la brat cu doua blonde gemene frumoassssse rau.. Se propti cichlida in mijlocul carciumii isi scobi tacticos ceva urme de plancton din masele si striga catre barman:

-Trei sticle de Jack pentru fratele meu Chipesu` si trecele in contul zmeului al mare,mai apoi catre Fat-Frumos:

-Pai bine ma` pretene credeai tu ca scapi de noi?ca te lasam prada singuratatii si amarului?lasa nu te mai lamenta atata ca iti fac eu lipeala cu aia mica a lu` Muma-Padurii ca e o bunaciune,pffff si o sa-ti treaca.Pana una alta toarna sa bem un spritz` sa moara Ileana de ciuda ca nu stie ce frumosete de barbat a pierdut.Mai apoi catre blonda din dreapta:zi tu draguta nu e Chipesu` un barbat frumos?

-O da! raspunse blonda da` n-apuca sa-si termine trilu` ca Poc! usa se dadu iarasi de perete si isi facu aparitia cu parul valvoi a la Elvis (manelistu) Bingo-bongo si incepu sa zdrangane la balalaica un cantec numai de el stiut.Dupa ce toti mesenii care nu faceau parte din poveste se evaporara subit se opri si omu` nostru din cantat si trancani catre acelasi barman:

-Trei sticle de votca pentru tine Fat-Frumoase sa ne inecam amaru` si mai apoi cand ne-om imbata crita sa facem o perestroica cu blondele lu fishi-fishi asta cu aere de fizz si trece acolo in contul zmeului mijlociu....

Bai da nu apuca omul nostru sa-si termine gandu` ca usa poc!poc!trosc! de perete si cine credeti ca-si facu` aparitia?SpongeBob,se lipi de Fat-Frumos ca timbrul de scrisoare si cu lacrimi in ochi ii sopti acestuia:

You know i`m your friend don`t you?let your feelings to come out,your tears to flow like a mountain river...SpongeBob is here and he has a shoulder for you to cry on...com`on just do it!

-Bartender!three margueritas por favor!

-P`astea in contul cui le mai trec? intreba naiv carciumarul

Va puteti lesne imagina ca eroului nostru ii statu vinu in gat si o lacrima i se prelinse pe obraz,nu ai cum sa nu-l iubesti pe Spongebob.Evident de acum ca nu apuca sa-si imbratiseze amicul ca acceasi usa ce se incapatana sa reziste eroic se dadu cu taraboi de perete.

Poc!Poc!Trosc!Hodoronc!Bum!cine credeti ca era??

Later Edit: Alui de ghiceste ce personaj intra in carciumioara in povestea nescrisa inca ii promit  solemn o sticla de Lacrima lui Ovidiu sa o savureze la ceas de seara cu cine ii pofteste inimioara.