Retrospectivă

Mi-as dori să pot spune cu mana pe inimă că 2009 a fost un an bun, că mi-a iesit tot ce mi-am propus, că am fost mai bun, am iubit mai mult, am fost fericit, am zambit mai sincer. As putea sa îmi impun o doză de optimism fals si să afirm că am facut toate astea însă nu ar fi adevărat. In multe privinte 2009 a fost un an prost, un an în care m-am îngropat în rutina zilnică încercand să fug de fantomele trecutului, nu mă întrebati în ce masură am si reusit. Astazi în clinchet de clopotei si urări de bine am uitat de toate planurile esuate, de gustul dulce-amărui lasat în urma de anul ce-si dă ultima suflare si am privit înainte. De la 2010 nu astept nimic, nu mi-am facut nici un plan, nu mi-am pus nici o dorintă. Am împachetat frumos într-o cutie ce vreau să iau cu mine si astept în compania unui pahar de sampanie, cuminte, noul an. De la mine numai bine si un an nou asa cum vă doriti !

	Tom McRae - Got A Suitcase, Got Regrets .mp3
	Found at bee mp3 search engine

Urare !

Un Craciun plin de lumina si liniste prietenilor vechi si dragi, prietenilor noi din blogosfera cat si celor care din cand în cand mai trec pe aici. O melodie de la Amicul BoB pentru voi toti

Fantome

 Esti o imagine neclară rătăcind în labirintul mintii mele ametite cu vin fiert si miros de scortisoară,  o fantomă a prezentului ce îmi asculta noaptea vibratiile sufletului mângâindu-si palma cu obrazul meu. Imi placi asa, învaluită în mister, te simt aproape de mine si ma mint frumos în nebunia mea plăcută cum că fiecare poveste are la randul ei o poveste. Fără tine nu as fi nimic din tot ce as fi putut să fiu, un loc gol într-un carusel prin care suflă crivătul sau poate un pion sacrificat pe o tablă de sah peste care timpul îsi cântă ironic refrenul. E frig, atât de frig... si în palatul de clestar luminile s-au stins încet, negustorii de vată de zahăr sunt doar o amintire dulce în timp ce peste clovnii înghetati ninge a uitare. 


Temple Of The Dog - Hunger Strike
Asculta mai multe audio Muzica

PAlinkuţ

zilele acestea a venit iarna, bietul Ghită Bob e bolnav de gripă umană si se tratează puternic cu PAlink. Infofolit bine în plapumă răsfoieste cu gesturi chinuite un dictionar de neologisme în căutarea cuvantului olfactic, fără succes. Din când în când îsi verifica mailul, asteaptă un răspuns important la mesajul codat trimis prietenilor din blogroll care sună cam asa: "S-a născut copilul soare în PA-uri să ne adunăm" deocamdată nimic. La fereastră bat usor fulgi mari de nea
- primiti cu veselia?
Uitând pentru moment de boală schitează un zâmbet aproape melancolic
- bine a-ti venit, dragilor !

Tăcuta Doamnă

cu un umăr dezgolit
învesmântată în neagră robă
trecea pe drum, în asfintit
tăcuta doamnă, tristă, sobră
în suflet poartă un regret
pe obrazul sters o lacrimă
la cingătoare un stilet
ce-i otravit cu patimă
în ochii aprigi mocnit arde
o cruntă răzbunare
voi cei ce ia-ti ucis iubirea
nu veti găsi scăpare
rămase în urmă stele goale
ascunse în norii de carton
rostesc soptit o rugăciune
aceluiasi vesnic bufon
pierduti în ultimul oftat al toamnei
priveam la ea întrebători
noi cei ce am sfidat absurdul
nestiutorii muritori

Cum să faci un PA delicios

Se ia una bucată idee, de preferintă proaspătă, se spală bine bine cu apă pură din izvorul imaginatiei, mai apoi se împarte în aproximativ cinci sute de semne după care adăugăm pe rand: o adiere de vânt, un vis, o dorintă, o stare, o descoperire, o fiintă si pe ici pe colo cate un punct sau o virgulă. Se amestecă bine si se coace la foc mic în cuptorul inspiratiei. Recomandăm a se servi asortată cu un surâs sau cu putină ironie desi merge si cu lacrima lui Ovidiu. Oficial se numeste proză arhiscurtă, noi îi zicem simplu PA Poftă bună!

Pentru concursul PA-foto la Călin

Monument în cinstea lipsei de bun-simt

Grabiti să prinda bronzul de dimineată Costiclă din Plastic si PETrică sporovăiau veseli despre băuta făcută cu o seară în urmă. S-au oprit în dreptul unor indivizi ce construiau de zor o formă din peturi. Privindu-i, Costiclă din plastic zise :
- Noroc de noi că au materie primă, pe criza asta ar trebui să ne ridice o statuie.
Mai curios din fire PETrică întrebă:
- Ce construiti dom’le acia?
- Un monument în cinstea lipsei de bun-simt, veni sec răspunsul.

PA-foto la Călin

Alchimistul

Ani la rând, închis în laborator, a încercat să descifreze secretul nemuririi. Amestecând solutii, pierdut în calcule imposibile nu a încetat niciodată sa spere ca într-o zi va uimi lumea. Chiar si pe patul de moarte, aproape nebun nu si-a acceptat esecul rostind cu greutate înainte de a-si da obstescul sfarsit 'si totusi există !'
La un secol după moartea sa, autoritatile i-au ridicat un monument. Sculptat în marmura neagră stă scris pentru eternitate:
"Nu am renuntat nici macar atunci cand am realizat ca planul meu iluzoriu va fi un esec răsunator" Thomas Ike - alchimist

Pentru concursul PA-foto propus de Călin

Cugetările bietului Ghită Bob

La mine dragostea a venit pe furis si când mă asteptam mai putin a tipat din toti rărunchii:
- Bauu!!!
Era normal sa-i zic că-i nebună de legat. Auzi la ea " să zburăm printre nori către infinit " Din cunostintele mele în materie noi încă suntem mamifere, asa că i-am recomandat cu căldură să consulte un psihiatru pentru că sigur are o problema. Si s-a dus, unde? habar nu am!
Acu stau în fata paharului cu vin si nu mă pot hotarî dacă e pe jumatate gol sau pe jumatate plin.








Sursa foto

Tăticii n-au pic de imaginatie

- Pariu!
- Pariu, tu pui la bătaie păpusile, eu colectia de masinute. Chicotind veselă, fetita alergă spre tatăl prins într-o discutie cu vanzătorul de suveniruri.
- Tati, uite, am găsit renii pierduti de Mos Craciun, trebuie sa-i înapoiem să poată ajunge la toti copii în seara de crăciun.
Privind mirat spre cele trei mogăldete care cu greu puteau fi numite reni, tatăl explică cu blândete:
- Dragă, nu sunt reni ci cei trei iezi cucuieti din povestea bunicii. Sărind în sus de bucurie fetita alergă spre frătiorul ce afisa o mutrită acrisoara bombanind. Tăticii n-au pic de imaginatie!

Pentru jocul propus de Călin

o seara trista

Dacă e ceva ce pretuiesc cel mai mult pe lumea asta, sunt amintirile pe care le am cu oameni dragi. Amintiri ce odată cu trecerea timpului devin si mai pretioase. Le poti scoate oricand din ungherele mintii, stergandu-le de praf si depănâdu-le la un pahar de pepsi, o sticla de bere, o petrecere în pijamale sau poate la o întalnire a bloggărilor gălăteni. Uneori retrăite, alungă stări complicate inducand o stare de liniste.
Cândva, pribeag pe drumurile vietii am rătăcit un prieten drag, mi-a lipsit enorm, doar amintirea lui într-o seară de revelion cu fulgi mari de zăpada mi-a păstrat în suflet vie, speranta că îl voi revedea după multi ani într-un parc, uniti într-o îmbratisare sincera si caldă. Mi-am spus atunci că nu am fost sincer întotdeauna cu el, de teamă că l-as putea pierde, când tocmai lipsa mea de sinceritate din trecut a dus la despărtirea noastră. Nu am pretins niciodată că sunt un om perfect, am mintit, am înselat, am purtat măsti atunci când nu am fost înteles, am rătăcit orbeste în singurătate, am învatat sa-mi asum reprosuri chiar si atunci cand poate nu le meritam, însă fată de prieteni am încercat sa fiu sincer pentru că am învătat cum e sa nu ai unul. Mă întristează astazi faptul că unii dintre ei dau uitarii acele momente frumoase ce ne-au legat atâtia ani...

Maria Magdalena Danaila - Ce mai faci
Asculta mai multe audio Muzica