Caius Probericus Vinarstroiani

(În care, la invitatia capitanului Saragoza si cu voia Maestrului Vania, se va face referire la incredibila suita de întamplari în ciuda faptului că, din motive necunoscute autorului, linkurile de mai jos sunt aproape inutile)

Aflat printr-o coincidentă stranie în compania celui de-al cincilea politist la Birtkenau si nu la Dinar în dreapta plutonierul-major Onici în căutarea indiciilor anatomice după cum îi era obiceiul, Caius Probericus Vinarstrioani, proaspăt botezat blegroll de catre piticii din mansarda mov în urma unui intens disputat concurs de udeală, îsi începu istorisirea :

În ziua de 21 făurar, anul de gratie doi zero unu zero, blogosfera zăcea chinuită de un calm astenic . Chiar si rivalii, de obicei ai dracu' de gălăgiosi, puteau fi lesne confundati cu soaptele pierdute în ecoul interior al palmelor. Plictisit de moarte, la sugestia unei Ciudate cu C mare de la Caius fireste, în mintea mea a încoltit un gând poznas. Ce-ar fi să dau duma, asa, de dragul diversitatii. Cu sigurantă s-or găsi niscai suflete bune care să preia mesajul, adaugand în mărinimia lor un link către blogul nefericitului perdant, recte subsemnatul. Am ticluit un mesaj genial menit să atingă punctul sensibil al oricarui blogger care se respecta, postandu-l, pe el pe mesaj, pe ici pe colo sub forma de comentariu: "Blogroll pierdut la Dinar, ofer gasitorului recompensa o mleta dintr-un singur ou" apoi m-am relaxat asteptand valul de link-uri ce m-ar fi purtat repejor către cele mai înalte culmi ale Ze-listului, autoritatea incontestabil-subiectivă în materie. Planul meu perfect, zădărnicit de izbucnirea scandalului ouălor, s-a dovedit a fi o veritabilă vânare de vant. Deznădajduit, acuzat pe nedrept că as fi încercat să otrăvesc blogosfera cu salmonella, m-am trezit pribegind de unul singur în cautarea blogului pierdut prin subsolul marsavei liste. Degeaba am încercat să mă reabilitez participand la concursul de ghicit in PA-uri, e unu Caligul pe acolo ce si-a vandut cu sigurantă sufletul diavolului, altfel nu se explică...

Aici Caius Probericus Vinarstroiani se opri oftand din istorisit. Vizibil emotionat, al cincilea politist adormise gatuind gales o sticla de Pietroasă, probabil macinat de straniul caz al omului picat din lună. Regretand amarnic lipsa plutonierului-major Onici, camarad ce ar fi gasit negresit o rezolvare onorabila, Caius ceru nota de plată si lasand organul pradă viselor bahice porni agale, macinat de incertitudini, spre Dinar, locul unde bloggerul mic va creste într-o săptămana cat altii în zece, stropit din belsug cu coniac din cel mai delicios soi.

A bovi maiori discat arare minor

Viata e o binecuvântare atunci când sufletul îti tremură de emotie, un blestem când plutesti asemeni unei corăbii din hârtie aflată printr-o ironie a sortii în mijlocul furtunii, o curvă când tot ce-ai agonisit cu răbdarea imperturbabilă a furnicii se duce dracului pe apa sâmbetei, un spectacol ieftin de circ atunci cand te privesti întrebator în oglindă probând măsti colorate, o adâncă senzatie de nimic atunci când ceri ceea ce nu poti nicicând obtine, un bizar joc de noroc în momentul în care risti totul doar ca să castigi un mare nimic, un început de eternitate atunci când iubesti cu patimă, în însasi esenta ei, un drum către o lume mai buna atunci când te simti al nimanui, ajuns pe nesimtite un suflet obosit rătăcind orbeste la rascruce de drumuri în cautarea timpului irosit degeaba

Sărutul robei negre

se legăna în streang piratul

si-n depărtări pluteau corăbii

flamânzi se adunară-n stoluri corbi la sfat

în asteptarea dansului letal de săbii

pistoalele întunecate scuipau plumbi

pumnale sângerii loveau în spate

suflate-n aur tunuri cântau lung

un dulce vers cu iz moarte

în iad vom arde-n focul vesnic

odată ajunsi la sfânta judecată

cu Belzebut pe post de sfetnic

îmbrătisa-vom crunta soartă !

strigau corsarii însetati de sânge

diavoli cruzi căliti pe mare

sacalii nesfârsitelor furtuni

orbiti de ura si de răzbunare

pe strazi în agonie zac cadavre

orasul arde molcom în amurg

pe chipuri împietrite lacrimi disperate

în cuferele mortii galbeni curg

pe punte vesel curge romul în stacane

prin pânzele murdare sufla vântul înca viu

coboară lesuri stravezii adânc în cripte

în cimitir un câine urla a jale si-a pustiu

PA-cugetările bietului Ghită BoB

 
  "În copilărie toti copii visau să ajungă piloti de avioane, eu îmi doream naiv să fiu o sferă mică si colorată, iar toti ceilalti sa-mi spună Balonul"

  "În adolescentă am fost un gentilom, însa din pricina timiditatii frumoasele înimii mele m-au botezat sec, idiotul"

   "Într-una din zile, pe cand asteptam cu înfrigurare la colt de primăvară, am atipit putin. M-am trezit cu un biletel în buzunar: Am fost pe aici, neghiobule ! Ps- iubirea"

   "Îmi iubesc cu patima sotia, atunci cand spală, gateste si tace"

   "Dac-as fi vrut, as fi ajuns tot ceea ce mi-as fi dorit să fiu, desi odată ajuns ceea ce mi-as fi dorit sa fiu, as fi dorit sa fiu cel care dac-ar fi vrut, ar fi ajuns tot ceea ce si-ar fi dorit sa fie"

   "Acum realizez că, în timp ce toti ceilalti au ajuns cineva, eu am rămas nimeniu  pe care norocul a uitat sa-l viziteze"  


  
 

  

The beauty of solitude

Un strop de apă pe nisipul fierbinte, crizantema de gheata îmbobocind în fereastra sufletului, un murmur într-o sala pustie, ecoul născut la răscruce de drumuri, bătrânul ghemuit în unghere murdare printre pietrele ascunse în buzunarele gerului târziu, îngerul alungat din cer sub forma unei stele căzătoare, pantoful ce-si plânge perechea rătăcită, corabia fără ocean plutind pe pânza, umbrela abandonata în ploaia rece de toamnâ, gândul înca viu din file de jurnal, pestisorul colorat închis între pereti de sticlă si omul din umbra felinarului peste care timpul asterne încet mantia uitarii.

Lepsi

În numar de două de la Lady A citire si anume:

Leapsa lingvistică

1. Care este cel mai romantic cuvânt din limba română ?
'bulina' (nu întrebati de ce)

2.Ce cuvant folositi cel mai des, pe blog sau în exprimarea zilnică ?
în exprimarea zilnică folosesc foarte des cuvantul  pelican

 3. Care este expresia cea mai dezagreabila pe care ati auzit-o rostita în română ?
să moară mama !

4. Cel mai frumos cuvant din română ? depinde de context, sa zicem zâmbet

5. Cel mai urat cuvant din română ?
pitipoanca

6. Cuvantul cel mai greu de rostit din română ?
cocostârcărit :)


7. Cuvantul cel mai melodios din română ?
ler

8. Cel mai frumos nume în română ?
Marius


9. Cel mai urat nume în română ?
Ispirliu Doru junior


10. Ce cuvant ati inventa, pentru că ar trebui sa existe în română, si ce sens ar avea el?
hapciucit - imbecil

 Leapsa Bloggeristică


via Vania


1. Cât din viaţa personală expui scriind un blog? 

Nu foarte mult, cateva picaturi asa printre taste.

2. Cu ce îţi dăunează blogul?

Cu nimic, e o joacă frumoasă.

3. Cu ce te ajută blogul?

Imi tine mintea ocupată

4. Ce reacții permiți?

Oricine trece pe aici are dreptul sa-si spuna parerea. 


Lepsuim mai departe pe Starsgates si pe Liz

Iaca niste PA-uri

Fumătorul wireless
 
Al cincilea politist privea tâmp de vre-o zece minute în geamul carciumii, afisul: „local pentru fumatori. wireless”. Cu un aer grav scoase carnetelul si notă:
Astazi în jurul orelor 10 am facut o descoperie macabră. Primul caz suspect de fumător wireles, posibil. Se impun cercetari amanuntite! In interior, cu tigara în coltul gurii Nelu cazu prada undelor. Madame Cici, patroana, batea de zor la tastatura: xoxo muah muah


Educatie fizică la balamuc

Linistea diminetii fu aprig tulburată de strigătele medicului de gardă:
-Stai mă netrebnicule!
-Voi doi, luati-o pe acolo! sa-i taiem retragerea!
Primele sclipiri de lumină surprinseră scena în toată splendoarea: Pacientul, cu părul vâlvoi si nadragii pe post de flacară olimpică parea un clovn alergat de stafii. In cealaltă parte a orasului, directorul spitalului de nebuni smuls cu brutalitate din lumea viselor, trânti receptorul în furcă blestemând providenta pentru ziua în care îi trimise pe cap un campion olimpic la maraton.

Straniul caz al omului cazut din luna

Fusese descoperit de al cincilea politist, undeva la marginea orasului. Trupul firav se zdrobise în cadere pe pamantul umed. La prima vedere parea un caz simplu de sinucidere, lipsea însa locul de unde nefericitul se aruncase. Pe o raza de un kilometru în jur nu se afla decat camp, fara pomi, fara stalpi de tensiune. Singurul indiciu, o scrisoare de adio, un servetel pe care victima desenase un cerculet înconjurat de patratele. Legistul concluziona scurt : Pare cazut din luna ! Ceilalti încuviintara in tacere.

Orgoliul ranit

In creierii noptii, bietul Ghita BoB se trezi lac de sudoare. Iarasi îl visase pe Nelu cum i-o fura pe Anhelica. Se facea ca erau la o terasa privind gales un slep plutind nestingherit pe valuri, apoi de nicaieri aparea Nelu, comanda un brifcor, o pupa cu patos pe Anhelica si plecau amandoi chicotind, dandu-i cu tifla. Fereasca-l sfantu’ pe netrebnic! zise, agitand un pumn în directia copiei dupa original, amintire din concediu.
  Sforaind copios, Anhelica se visa cu Fane, marinarul. Pe tarm, cu lacrimi în ochi doi tipi fluturau batiste albe în semn de adio.

Visul crescătorului de melci

Motorul bolidului vibra trimitând valuri de adrenalină simturilor întinse la maxim ca niste antene suprasolicitate. Mirosul puternic de kerosen îi gadila narile mai plăcut decât cel mai intens parfum. Ochii îi erau fixati pe semafor. La verde, aproape instantaneu, piciorul drept bruscă pedala de acceleratie. Cauciucurile muscara cu zgomot din asfaltul încins… ceasul desteptător indica ora 06.00, cascând copios apasă butonul of. Cafeaua picura lenes în ceasca prevestind începutul unei noi zile în compania creaturilor gelatinoase.

Carevasăzică, Ghită BoB si Metilică

carevasăzică,

Ghita BoB si Metilică

pun la cale mare plan

sa se suie în logan

si sa plece prin nămeti

la vânare de mistreti

Doamne, ce mai nătăfleti

- hai mai baga una mică

ca să nu ne fie frica !

zice domnu Metilică.

pe masuta de la bar

îi asculta un pahar

si gândea în sinea lui

ori îs beti ori îs hai-hui

ca o muscă în licoare

cu vioara din dotare

le canta un lăutar:

frunză verde de cicoare

cu alice în buzunare

am să plec la vânătoare

pusca si cureaua lată

ce bărbat eram odată

"La pisica lesinată"
ametit cu apă plată...

Purgatoriu

Un pahar gol si două cuburi de gheata ce par lipsite de esenta. O moneda uitată într-o cutie veche de pantofi, ca un raspuns inspirat la întrebare. Un gând, ca un animal de pradă gata sa-si înfingă coltii in carnea moale a mintii. o valiză, o gară, o călătorie spre capătul lumii si tu. Aproape si totusi atat de departe, ca o amintire dulce acrisoară aproape interzisă.

Invitatie

Prietenul Cell îmi propune o călătorie prin raftul cu amintiri din copilărie. Cu mare plăcere !

O să încep cu cea mai rusinoasă dintre ele:
 - In scoala generală, pe vremea când eram un vajnic pioner, am fost "binecuvântat" vreme de un an cu o colegă mai plinută, Bors Aura pe numele ei. Sărmana făptură a îndurat destule, fiind tinta principală a glumitelor mele răutăcioase si vă asigur că am fost un pustiulică tare inventiv. Intr-una din zile însa o picătură s-a decis să umple paharul rezultând o ciocnire intentionată a ochiului meu drept cu unul din pumnisorii ei încărcati de suferintă. Urmarea? ochisorul meu a căpătat pentru prima oară o intensă culoare violet. A fost prima si ultima oară cand am simtit pe propria-mi piele furia unei femei.

 - Pentru că am reusit să iau în sfarsit premiu, tata a decis, în cadrul unei ceremonii fastuoase la care au fost prezenti toti vecinii de palier, sa-mi cumpere un televizor sport. Smecherul de fapt vroia să se uite la meci fără sa fie deranjat de mama care nu a înteles niciodată pasiunea bărbatilor pentru sportul cu balonul rotund. În opinia ei, păstrată pâna în ziua de astăzi, fotbalul e un spectacol de circ în care "douăj  de papagali fugăresc o minge". Mânat de o curiozitate aproape letală l-am desfacut să văd ce mecanisme complicate creează imagini pe ecran. In acest proces, minunat de tranzistorii ce păreau pentru mine seminte de floarea-soarelui am atins niste treburi ce nu cred că trebuiau atinse. Urmarea? o gâdileală revigorantă urmată mai pe seară de o bătaită la fel de revigorantă, nimic grav. Tot atunci am priceput că curentul electric = bad, very bad.

 - Prin clasa a 7-a am rămas corigent la matematică, materie pe care o uram din tot sufletul. Vacanta de vară a trecut si m-am trezit chemat la scoală să-mi dau restanta. Fară stirea mamei mi-am luat bicicleta si m-am pornit spre cel mai urăt cosmar al meu ferm convins că o să rămân repetent pătând onoarea familiei. Pe drum, furat de peisaj am facut bâca într-o groapă plină ochi cu apă de ploaie. Cu capul binisor spart, dragăsanii plini de mâl si treningul Sergio Tachinni proaspăt revopsit m-am prezentat în fata profei de mate. Urmarea?
M-am întors acasă ca un erou învingător, onoarea familiei fusese salvată.

- Am o frică teribilă de ace si seringi. Spre norocul meu o singură data am fost internat în spital, bolnav de hepatită. Nu stiu acum cum o fi (si nici nu vreau sa stiu) dar pe atunci fetele erau internate într-un salon iar băietii în altul. Intr-o seară am gasit în curte un soarece mort si împreună cu *Pilache, compadrele meu în ale tâmpeniilor am gasit de cuviintă să-l plantăm în salonul fetelor. A fost descoperit cu groază de una din infirmiere. Sub amenintarea că va fi operat de apendicită Pilache m-a tradat mărsăveste. Profitând de faptul că doctorita a plecat să aducă chipurile cel mai mare ac din lume am zbughit-o pe holul spitalului tot uitandu-mă în urmă. M-am oprit într-o cutie de hidrant plasată strategic în calea mea. Urmarea ? doi dinti ciobiti si cateva vizite la cabinetul dentistului, cealaltă mare teamă a mea.

- Prima mea bicicletă m-a tinut exact două zile, sfârsind înfiptă într-o canalizare. Urmarea? buza spartă, o mână luxată si o exilare la bunici unde rătoiul Vasile a fost intens antrenat, împotriva vointei lui, să devină animal de companie


Ehehe, ar mai ele ceva sotii de povestit...

Mi-ar plăcea sa citesc ce sotii au făcut în tineretile lor Liz si Leo.

*Pilache- Adi, poreclit asa pentru că nu putea pronunta plachie

La somonul lăudat

(sursa foto)  

"Intamplarea e ca o prostituata ordinara, eu fiind, în nenorocul meu, cel mai regulat client" 
                                               (...din cugetarile bietului Ghita BoB)


Se întâmpla să fie duminică si Anhelicăi îi veni asa tam-nesam pofta de saramură. Drept urmare bietul Ghită BoB fu trimis degrabă la piată. Incercă el fel si chip să se fofileze, ba motivând niste arsuri la stomac ba o migrena rebelă, degeaba, nu putea trece peste poftele muierii cu nici un chip. Posomorât, îsi trase gumarii  si pardesiul pornind agale La Petroae, locul unde se adunau precupetii cu peste proaspăt.

   Aerul răcoros de afara îi mai prii un pic, alungându-i proasta dispozitie. Ajuns la piată, dădu o raita printre tarabe, inspectând cu ochi critic verdeturile. Pipăind pe ici pe colo legăturile de leustean si cu ochi de cunoscător gogosarii dolofani, murmura în barbă: 'rati ai dracu`! cu preturile astea a-ti fi în stare să jumuliti pielea de pe sărmanul meu portofel

   La petroae, buluc în jurul unui ins roscovan, gloata părea o imensa pânză de păianjen croită neinspirat în bătaia vântului.

  - Hai la moldovianu! ăi mai buni si mai gustosi pesti din câti mâncarăti vreodata! crescut cu bobiti si dumicati di pâni în gârla proprii si piersonala! Cu manusoarili aistea i-am hrănit, uiti atitica erau...

  - Hai la moldovianu băăă ! ăl mai fâr` di os plătic din tară! pi pipăiti! pi alesi! pi gustati! pe si vreti voi oameni buni...

    Un tip cu nasul mare si cam albinos, discuta aprins la telefonul mobil cu sotia, fluturând de zor o hartie de zece roni:

  - Alo, Petronelo iau 2 kile fă ? da, e caras! Normal ca e proaspat, tu ce crezi !

  Bietul Ghită BoB cântari situatia din priviri. Ciortanii arătau al naibii de bine, simtea cum îi plouă în gură. Parca si vedea acizii grasi omega 3 sub solzisorii stacojii cum se cereau azvârliti în tigaia încinsă. Pretul, nici prea-prea nici foarte-foarte, i-ar fi rămas de-un popas La mioara rătăcita, birtul din colt.

  Una peste alta părea o afacere buna, un chilipir chiar. Isi facu loc cu coatele printre două gospodine ce cascau si ele gura pe acolo si-l întrebă pe roscovan :

  - Ce specie e asta dom'le? că nu mai văzusi pană la matale.

  Afisând o mutră aproape ofensată, precupetul replică pe un ton arogant:

  - Somon gospodarule, faci parti din familia salmonidae si iesti şelebru pientru faptul cî si nasti în apî dulşi, migreaza în oşean, apoi si intoarşi sî depunî ouli exact în locul di bastina.

  - Pai si cum se întoarc înapoi în gârla dumitale? că doar n-or lua trenul, replică intrigat bietul Ghită BoB

  - Apoi asta-i sicretul mieu, dacî ti l-as vindi dumitale as muri di foame, nu? mai am trii, cumperi au ba ?

  Bietul Ghită BoB ezita putin, parca nu prea-i mirosea a bine povestea asta, însă nici nu vroia sa rateze ocazia de a-i da Anhelicăi peste nas. De când cu becul buclucas fusese catalogat drept cel mai incompetent sot din lume. Scoase banii si plati, însfacând sacosa ca pe un trofeu mult dorit.

 Poposind vreme de-un ceas La mioara rătăcita, stârni o discutie în contradictoriu cu Maestru Metilică si Lee Cog Nac, un chinez proaspăt anexat la gască, pe tema disparitiei tiparilor de Galapagos.

 Ajuns într-un tarziu acasă, puse pestii pe masa si plin de sine se laudă consoartei :

  - Hani, m-am descurcat onorabil. La masa de prânz vom servi, cu bunavointa ta, somon bine rumenit, stropit din belsug cu tamaioasă româneasca pentru buna functionare a îndatoririlor de sot, si-i facu smechereste cu ochiul. aaa ?!

 Anhelica simti asa un fior nastrusnic, uitand sa-l musturluiască pe netrebnic pentru cele patru ore de întârziere, nemotivate încă. 

  - Mânca-l-ar mama de baiet, cum sa descurcat el. Hai sezi colea de te relaxează si eu oi merge sa-ti gatesc. Numa sa nu cumva sa te impinga pacatele sa-mi adormi ca te-ai ras la portie.

 Bietul Ghită BoB se trânti in fotoliul urias "ce frumoasa-i viata" gândi, si căzu pradă amintirilor...

O pustoaica focoasă ce dansa provocator pe Coco Jambo la discoteca din sat... un tinerel cu mustăcioara abia mijită sorbind tacticos dintr-o halbă de bere...Domnită dragă, îmi acordati placerea unui dans?...ea rosind... dar vai domnule, mă tem că sunt putin cam stângace...o noapte clară cu lună plină...o chitare cântând duios

daca-i vrea, sa-mi fii printesă

as răpi din ceru albastru

două stele căzătoare

si ti-as...Visul fu spulberat brutal, un hohot isteric de râs rezona în clantele de la usi. Speeriat dadu buzna în bucătărie, mânat de griji, unde se trezi de-a binelea din visare, pălmuit serios cu unul din pesti mânuit cu dibăcie de către Anhelica.

 - Ia la mama de gustă, incompetentu naibii, Ia si citeste pe ce ai cheltuit banii !

Buimac îsi puse ochelarii pe nas si citi sub una din înotătoare:

"Rubber fish, Made in China"

Musical illness

cad pradă gândurilor negre
mă îmbratiseaza asemeni unui giulgiu întunecat
purtându-mă pe cozi de stele căzătoare
prin locuri pline de păcat

pribeag pe nesfrâsitele poteci otrăvitoare
străinul printre umbre fara nume
cad pradă gândurilor negre
nu sunt decât un călător prin hâda lume

O zi din viata mea ( leapsa )

Se pare că sezonul lepselor e departe de a se fi încheiat. Leapsă pasată subtil de Leo, aceasta (leapsa) aterizand fără probleme în mansardă, de aici fiind preluată solemn de Ciuciu, valetul meu personal, urmand a fi prezentată cu mare pompă subsemnatului.

Trebuie sa descriu o zi obisnuita din viata mea, de altfel anosta. Deci să purcedem
 - în jur de ora 7 suna desteptătorul, desteptător pe care eu nu-l aud aproape niciodata fiind întotdeuna eternul întarziat.
 - pe la fără un sfert trec la programul de dimineată ce include spălatul pe fata si pe dinti, însotit de promisiuni solemne ca maine ma voi bărbieri
 - odată ajuns la muncă servesc două cafele si ma trezesc
 - după ce îmi sunt trasate sarcinile de serviciu trec fără ezitare la executarea lor
 - printre picături îl tachinez putin pe colegul Alex numindu-l albinos :)
 - timpul petrecut la slujba printre clienti multumiti si mai putin multumiti trece relativ repede
 - la orele 18 rasuflu usurat si plec spre barlogul meu
 - odata ajuns acasa, trec la siesta de seara care include printre altele un litru de lapte si neaparat prajiturele.
 - relaxat si hranit ma apuca chef de cantat la chitara iar cand nu gasesc inspiratie sa compun cantece ce nu vor fi cantate niciodata, bag  repede un Andrii Popa spre bucuria vecinilor ce aplauda frenetic în calorifer.
 -  pentru ca îmi iubesc vecinii, cand cred eu ca i-am plictisit îndeajuns de tare * Vaduva albastra trece inapoi în husă
 - tarzior în noapte îmi pun gândurile pe hartie si inventez povesti aiurite
 - nu adorm niciodată înainte de ora 1


Cam asa arată o zi obisnuită din viata mea atunci când nu lenevesc toată ziua citind sau mă plimb prin oras bine camuflat în costumul de gură-cască. Leapsa merge mai departe la Liz Alex@ Starsgates si binenteles la prietenul Cell

* Văduva albastra e o chitara acustică de culoare albastră, la care tin foarte mult

Răzbunarea esuată a pompierului Nelu Stavrid

Intr-o seară parfumată de mai, Nelu Stavrid, pompierul, îsi dete duhul răpus de o boală necunoscută. Gurile rele spun că l-au ajuns blestemele Bobului, sotul doamnei Ildiko profesoară de franceză la scoala din sat, duduie la care Nelu mergea noaptea cu scara din dotare sa-i salveze pisicuta pufoasă, captivă în varful copacului.
  In cel mai bizar mod, Macarena, tomberoneză pură, se cerea salvată taman atunci când Bobu era plecat în cursă cu camionul. Degeaba motivase sărmanul Nelu că felinele sunt animale nocturne si că era absolut normal să ramana blocate în copaci noaptea, el mergand să le salveze mânat de cele mai nobile intentii, odată intrat în gura lumii nu te mai crede nimeni.
  Aflat în ultimele clipe la căpătaiul muribundului, controversatul popă Pelteag îi iertă păcatele săvârsite de-a lungul vietii, mai putin cel comis cu cocoana preoteasă pe timpul sederii Preafericitului în capitală la un simpozion pe teme religioase, promitându-i un locusor cu verdeată în Rai contra sumei de 500 de roni strecurati subtil în buzunarul sutanei.
  Cu sufletul curat, Nelu plecă la cele sfinte, nu înainte de a face o cruce mare si a-si rosti ultimele cuvinte:
     - Să pui o vorbă bună pentru mine Preacuvioase !

Ajuns tete-a-tete cu Creatorul la judecata de apoi, Nelu se trezi alungat fără prea multe vorbe în Iad unde fu luat în primire de Titirez, director resurse umane si mâna dreaptă a lui Belzebut, tartorul dracilor. Dupa ce fu interogat, cântarit si masurat, nemilosul director îl repartiză la spălat cazanele cu smoala în care erau gătiti,   pradă unor chinuri groaznice, pacatosii pentru chiolhanurile în cinstea fiului cel mic al tartorului, Brebenel.
  Tras pe sfoară, osandit si cu banii luati, Nelu jură razbunare si puse la cale, inspirat de peisaj, un plan diabolic.
   Cu ajutorul câtorva necurati căzuti în dizgratie construi dupa lungi chinuri un cazanel de tuica. Licoarea,  obtinuta prin  distilarea directă a catranului si menita să pornească jihadul sfânt, zgudui din temelii însăsi iadul.
   Auzind una ca asta, Belzebut ceru să guste si el vestita tărie. Găsind aroma pe placul lui hotarî sa-i îndeplinească păcătosului o dorinta în schimbul secretului de obtinere a zemustii. Nelu căzu de acord si-i sopti la ureche Netrebniciei Sale atât reteta cât si pohta ce pohtea de atât amar de vreme.  Izbucnind în râs Belzebut încuviintă

    Asa se făcu ca într-una din zile, departamentul anticoruptie din lumea muritorilor fu înstiintat printr-o depesă semnată „La tulipa nera” de faptele numitului Pelteag.
   In urma cercetarilor efectuate acesta fu acuzat de luare de mită si promisiuni mincinoase fiind condamnat la 5 ani de închisoare fără posibilitate de eliberare conditionată. La auzul sentintei preasfintitul suferi un stop cardiac plecand în lumea celor drepti la loc cu umbră si racoare în minunatul Rai.
  Profund afectat de deznodământ, Nelu căzu prada unei crunte depresii trăgând concluzia că până si pe lumea asta, ca si în celaltă, dreptatea tot oarbă e.
   Noroc cu giumbuslucurile Macarenei, de a cărei companie se bucura acum, ca îi mai îndulceau tristetile. Nefericitului animal nu prea-i fură de folos cele noua vieti în fata furiei dezlantuite a camionagiului Bobu.


 *Notă: Contactat telefonic de un ziar de scandal Popa Butuc a refuzat categoric să facă vre-o declaratie, motivând o migrenă îngrozitoare

Cea mai mare teama

Dom` Popescu lucreaza de 20 ani la fabrica de bomboane. A inceput de jos, mai intai ca ucenic la ambalare apoi ca ajutor de bombonagiu. Astazi se poate fali ca este singurul bombonar din oras decernat cu ordinul Papila sensibila in grad de mare maestru degustator. Copii il privesc ca pe un mic erou sorbindu-i cu nesat povestile despre complicatul procedeu de obtinere a caramelelor, iar el de fiecare data, le imparte cu marinimie starnind chicoteli cristaline. Un singur necaz are bietul de el, sefa departamentului marketing vrea sa-l bage intr-o reclama la tv, drept urmare i-a aranjat cu promtitudine o programare la dentist.