Dor de Cluj...

Imi amintesc cu dor prima mea zi la Cluj, de fapt prima mea seara.Eram ca un hamal, obosit, nervos si tragand dupa mine doua valize imense plus un rucsac in care cineva cu siguranta pitise si vre-o cateva pietre de moara.Ea era atat de fericita in timp ce eu imi blestemam zilele si ma intrebam la ce naiba ii folosesc atatea haine si atatea carti.Imi amintesc ca m-au durut oasele timp de o saptamana dupa noaptea ce am petrecut-o dormind pe bancile din lemn de stejar din universitate, in timp ce ea se amuza copios si imi propunea sa facem dragoste.Ma bantuie si acum imaginea studentului ce avea sa invete stand in acea banca nestiutor a celor ce se intamplasera acolo.Imi amintesc de catedrala in care rasuna atat de minunat sunetul unei orgi uitate de vreme, in timp ce noi confundam maghiara cu latina veche si ne minunam.Imi amintesc magazinul "la doar 45 de pasi" si cum impinsi de curiozitate chiar am numarat pasii, culmea erau doar 45.Imi amintesc de batranica ce imi zambea complice de fiecare data cand cumparam narcise si de porumbeii ce imi ciuguleau din palma orezul pe care dadusem ultimii bani din buzunar.Imi amintesc de cafeneaua cu iz parizian pe langa care curgea linistit somesul si cantecul greierului pe care mi-as fi dorit sa il iau acasa.Imi amintesc parcul cu copaceii aceia pitici ce fac multa umbra si pe care nici astazi nu stiu cum ii cheama.Imi amintesc frumusetea unui oras scaldat in amurg de soare si sentimentul de liniste si frumos pe care l-am trait cand am urcat pentru prima data la Cetatuia.Imi amintesc autobuzele in care ne plimbam fara sa stim unde merg si cand se intorc si "stalpii impuscati" al caror rost nu la inteles decat tarziu.


Later Edit:Am lasat la Cluj o parte din sufletul meu,pentru mine e cel mai frumos oras din lume cu cei mai frumosi oameni, oameni ce mi-au lasat impresia ca stiu sa-si respecte atat eroii cat si dusmanii, oameni ce stiu sa-ti dea binete la fel cum stiu sa te dojeneasca.Nu am ramas acolo nu pentru ca am gandit mai mult "la cine si pentru cine sa raman"decat "la cine si pentru cine sa ma-ntorc"Aici nu aveam nimic la care sa ma intorc, insa am ales Galatiul pentru ca Clujul nu il mai puteam privi cu aceeasi placere cu care l-am descoperit.Inca mai trezeste in mine sentimente contradictorii,il iubesc si il urasc in egala masura.Lizule, ai starnit in sufletul meu nostalgii adormite asa ca o sa-ti marturisesc un secret: Nu stiu ce inseamna pentru tine "Imparatia Lizului" deci nu pot sa fac comparatia pe care mi-as dori sa o fac, insa pentru mine Clujul asta a fost "Imparatia in care am stralucit si in care am simtit ca viata mea are un sens". Poti sa ma numesti nefericit ireversibil insa am invatat pe pielea mea ca sunt unele lucruri pe care timpul nu are puterea sa le stearga.