duminică, 27 septembrie 2009

Duminica cu castane,vin alb si prieten de suflet

O idee traznita ce mi sa intiparit in minte si pe care am hotarat ca trebuie sa o pun in aplicare.Suna cam asa:
Se ia una bucata marcar,una bucata prieten bun (pe care l-am amagit cu chupa-chups pentru ca inca mai tine faza asta)si se pleaca de nebuni prin oras in cautare de castane carora trebuia sa le dam o identitate.Buuun
Se ia pe rand,la pas,fiecare parculet din oras in cautare de "victime".Numai ca ele(victimele) nu sunt de gasit.Or fi ele niste biete castane,dar asta nu inseamna ca trebuie sa se lase prada usor..Cumva cautatul asta se aseamana cu pescuitul,pui o rama in carlig si pe urma te holbezi la pluta pana cand incepi sa ai halucinatii,asa si cu castanele te uiti dupa ele pana cand incep sa te doara ochii si ti se pare ca fiecare punct negru-maroniu din iarba e un inamic camuflat.Pana la urma le-am dibuit,se ascundeau pe langa parcul Eminescu care evident a fost ultima noastra locatie desi aveam un pont in privinta asta.Dupa o lupta scurta fara sorti de izbanda prada a insumat 11 prizioneri(partea mea) si doi "ofiteri" partea lui Sebi(ofiteri pentru ca erau mai grasunei).Si am trecut la treaba,acum nu stiu ce ma distrat mai mult mazgalitul in sine sau faptul ca am reusit sa-l conving si pe el sa o faca.Cam asta a iesit: Nu ne judecati prea aspru,asta e!ne-am impacat cuideea


ca nu suntem talentati la desen.Am facut o scurta triere si am pastrat doar patru:Maricica,Pierre,Jean si Hugo ce vor deveni mai tarziu protagonistii unei povestiri.Celorlati le-am oferit libertatea desi nu sunt chiar convins ca or sa mai fie acceptati fiind evident considerati lasi si tradatori de catre mai-marele castanelor.Una peste alta a fost o seara frumoasa in care am ras,am filozofat si am cinstit o sticla de vin alb in cinstea glorioasei noastra izbande.Umbrita intr-un fel de intalnirea cu un personaj ce nu sa sinchisit macar sa ne salute desi am petrecut ceva vreme alaturi,candva.Insa ne-a trecut repede pentru ca am savurat placerea revederii cu Angela un om pe care il respect si iubesc pentru ceea ce a insemnat si inseamna pentru mine,iar Ana ne-a zambit frumos si m-a convins ca nu sunt Bau-Bau-ul celor mici asa cum credeam.Maine o zi noua,faranori negri, cu forte proaspete si cu motive de zambit pentru toata saptamana,cineva a avut grija de asta.Multumesc!Recomand cu caldura atunci cand va apuca depresiile si nori cenusii se aduna la orizont,tratamentul curativ cu castane pictate fara talent dar cu convingere.Culmea chiar da rezultate.

2 comentarii:

Dark Lord spunea...

Frumoasa seara prietene drag. Dar pe cand un WOW? :D

Lord D'If spunea...

Deocamdata ma paste o raceala crunta.o simt!