...Ma simt ca o jucarie stricata,nu stricata in sensul rau,ci doar incremenita intr-o pozitie caraghioasa in asteptare de baterii noi.Incerc senzatii care trezesc alte senzatii care la randul lor provoaca alte senzatii ca intr-un carusel cu barcute vechi.Vreau sa fiu mic,atat de mic incat sa nu exist,vreau un balon al meu in care sa plec orinde m-ar purta vantul.In care sa cant afon si sa rad de mine fara sa ma critic.Fara un motiv,departe de eterna si tampita intrebare: de ce?Departe de oameni ce nu ma inteleg,departe de cei ce critica fara sa cunoasca,departe de cei ce ma considera un paria doar pentru ca nu am si nici nu imi doresc ceea ce au sau traiesc ei.Nu am invidiat niciodata pe nimeni,nu mi-am dorit niciodata sa fiu compatimit sau acceptat,nu imi doresc umeri pe care sa plang pentru ca nu simt nevoia.Vreau a fiu EU asa cum ma cunosc doar EU.Vreau sa ma pierd in versuri neterminate,in miros de liliac si rasarit de soare.Vreau sa ratacesc in visare pe un ocean de cafea amara,sa fiu lacrima limpede si sincera din suflet de copil.Vreau sa fiu ciorna pe care se naste o poveste frumoasa,panza pe care un pictor mediocru deseneaza panselute mov,plictisit si trist.Vreau sa fiu un cuvant nerostit inca,o soapta catre nimeni...Vreau sa fiu ceea ce am fost...sau poate vreau prea mult
Am fost un vis nascut in noaptea de craciun
O palida lumina ce sa stins
Un visator sau un nebun convins
Uitat de tine in urmatoarea noapte de ajun
Am fost un felinar ce-ti lumina iubirea
Soptita pe o alee intunecata
Pe o bancuta veche,demodata
Cand tu rosind in palme iti ascundeai privirea
Am fost sarutul efemer
Si-am odihnit pe obrazul lui
Fara sa fiu al nimanui
Trimis de tine in eter
Spre camera fara balcon
Din blocul fara etaje si parter
............................................
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu