Anchors

E frig,e octombrie mohorat ce miroase a iarna nascuta prematur...liniste sinistra fara telefoane sunand...e timp de adancit in lecturi complicate...timp de ratacit prin amintiri frumoase ca printr-o biblioteca ravasita citita si recitita de la un capat la celalalt...e vreme de baut ceaiuri amare si mancat gutui...vreme de trait cu ochi deschisi iluzia unei fericiri pe care de altfel niciodata impacat cu tine insuti nu ai trai-o,dar astazi e frig si e nevoie de o imbratisare calda fie ea si nesincera

Mi-e dor de diminetile la munte,diminetile mele cu cafea ieftina la ibric sorbita incet in umbra de liliac alb inflorit rontaind cu pofta picioici in asteptarea primelor zori cand muntele ti se dezvaluie simplu taindu-ti respiratia.Mi-e dor de un san pe jumatate dezgolit cautat orbeste prin saci de dormit si de mine desenand umbre pe corpul tau gol fredonand incet cantece vechi.Mi-e dor de diminetile mele la munte...

Copilul din mine prins in sentimente contradictorii hoinareste aiurea prin lumi neumblate departe de regretele simtite in oftatul adanc al parintelui cu dorinte simple in timp ce barbatul cauta explicatii penibile si momentul prielnic sa schimbe subiectul.