Razbunarea castanelor(1)

Aveam un coleg candva care isi incepea povestirile asa:"Cu ani in urma...
Deci,cu ani in urma cande eram eu mic si ma cresteau bunicii intr-o casa cu ferestre albastre si cu un agud imens la poarta,aveam prostul obicei sa nu dorm la ora la care ar fi trebuit..Bunica-mea(odihneasca-se in pace)imi spunea povesti,cum nu se pricepea de fel,adormea cu mult inainte ca eu sa dau vre-un semn,asa ca intra in scena bunicul care nu se pricepea nici el da` avea talent in a le inventa.Asa se facea ca dupa vre-o ora de povestit dormeam ca un prunc`sor cu patrocle in brate(patrocle era un catelus de cauciuc cu chitaitoare care nu avea decat trei picioare)al patrulea cazand prada curiozitatii mele.Mi-a ramas intiparita in minte imaginea bunicului cu pipa in coltul gurii tragand cu coada ochiului sa vada daca pun geana pe geana si mi-am propus ca la batranete sa am casa plina de nepoti care sa-mi sparga geamurile cu mingea,sa chinuie pisicii,sa fumez pipa si lor sa le inventez povesti.

Razbunarea castanelor
Cap.1
Pierre rrrarrraitul,Hugo ochi alb,Jean barbison si Maricica fusesera luati ostatici in marele razboi al mazgalelii.Odihneau acum inchise intr-o cutie verde pe sifonier,fara speranta,la mila omului acela barbos cu privirea trista.Intr-un tarziu Pierre rupse tacerea:
-oarrre ce planurrri arre omu` asta cu noi?
-nu stiu,rosti cu un glas in care se putea citi lesne resemnarea,Hugo.Pesemne ca vom sfarsi coapte pe jar,aperitiv,asa mi-a povestit mie varul meu de la Cluj ca fac oamenii cu castanele.
-aperrritiv?!?o nuuuuu!baigui Pierre stins
-bastarzilor! striga Jean agitand in semintunericul ce domnea in inchisoarea improvizata,un pumn mic dar curajos.
-tocmai noi sa suferim o astfel de rusine!e numai vina imbecilului ala de Francois! si doar i-am spus ca la Eminescu suntem vulnerabili in fata unui atac pe flancuri.Nu am avut practic nici o sansa,e o rusine si o pata neagra in istoria noastra.
-Baieti eu zic sa ne calmam si om vedea mai apoi cu mintea limpede ce-i de facut,rosti cu o voce dulce-acrisoara Maricica.
-Ei poftim!pufni Jean,acum si femeile se pricep sa gestioneze situatii de criza.Tu nu intelegi castana ce esti ca suntem in criza de timp?abandonati intr-o cutie,pe cale sa devenim mic dejun?aaaa?
-`Io zic sa nu ne prrripim,incerca Pierre sa calmeze oarecum spiritele,ne trrrebuie un plan!`io unul nu am de gand sa sfarrrsesc pe vre-o farrrfurrrie sau in stomacul vrrre-unui mamiferrr,cu atat mai putin in stomacul unuia carrre ne tine inchisi intrrr-o cutie.
Hugo privea abatut in sus asteptand parca un ajutor divin,era cel mai inaintat in varsta dintre toti si stia ca pe umerii lui apasa o responsabilitate grea.Crescusera sub indrumarea lui inca din prima zi rostogolindu-se copilareste prin iarba imbatranita de toamna.Era prima toamna a lor,Allard copacul dadator de viata ii binecuvantase cu o generatie exceptionala.Nu isi putu stapani un zambet amar,bine ca in intunericul din temnita improvizata nu sesiza nimeni,ar fi starnit cu siguranta mania lui Jean.O daa!Un tanar exceptional,dar atat de impulsiv.Poate ca daca ar fi stiut sa-si tina in frau pornirile "revolutionare" ar fi absolvit academia militara magna cum laudae luand fara indoiala locul lui Francois si poate nu s-ar fi ajuns in situatia de fata.Ca sa nu mai vorbim de dragostea lui fata de Maricica.Atat de mult il iubise sarmana incat ...Nu apuca sa-si duca gandul pana la capat.o silueta inalta si amenintatoare se contura in intuneric.Lui Hugo ii ingheta sangele in vine si intinse mainile intr-un gest suprem de protectie in jurul companionilor sai.Pierre tremura usor in timp ce Maricica isi inabusi un suspin.O voce vesela si cristalina le spulbera insa temerile sumbre:
-Salut prieteni!..imi puteti spune va rog un cuvant care sa rimeze cu bariton?
-muflon,se stropsi la strain Jean dispretuitor
-genial chicoti strainul,da nu stiu ce inseamna,deci daca nu stiu ce inseamna nu il pot folosi in imnul comandat de imparateasa migrenelor cu ocazia stralucitei victorii reputate impotriva poporului meu in batalia de la fotoliul albastru.Muflon e o oaie salbatica asa ca tine si ca amicul meu Pierre explica Jean pastrand insa acelasi ton dispretuitor.Eu muflon?gandi Pierre mai apoi cu voce tare:
-si ma rrrog,dumitale de ce crrrezi ca eu sunt o oaie?
-prieteni,ii intrerupse strainul,dar unde imi sunt manierele.Eu sunt nebunul de alb,saltimbanc,eseist si mare poet la curtea de alb sau ma rog ce a mai ramas din ea dupa batalie si se apleca in fata lor intr-un gest artistic si atat de inutil avand in vedere circumstantele.
Hugo il cantari din priviri cu aerul omului care a vazut destule grozavii la viata lui astfel incat sa nu fie impresionat de lunganul acesta ce purta un guler caraghios din dantela mancata de molii si o caciula roz haioasa ce ii impodobea crestetul plesuv.
-Eu zic ca titlurile astea ale dumitale nu inseamna nimic daca luam in considerare dupa cum vezi,faptul ca ne aflam intr-o inchisoare unde asteptam din clipa in clipa sa fim luati si transformati in delicatesa.intrebarea fireasca ce urmeaza acestei certitudini este ca cauti dumneta aici devreme ce nu esti unul de-al nostru si fara sa te jignesc nici nu arati prea comestibil.Normal ar fi sa te consideram un spion trimis de Om,insa nici nu arati si nici nu prea ai stofa.Deci!?
Nebunul de alb se intrista brusc,trase cu nesat aer in piept isi potrivi caciulita demodata,scutura un fir de praf imaginar de pe guler si isi incepu povestea.
-Ma numesc Nebunul de alb,m-am nascut in imparatia narciselor care nu mor niciodata,am crescut la curtea regala ca ucenic de bombonar,Bombonarrr?! da ce e ala un bombonarrr?il intrerupse Pierre.Bombonar e unul care o sa vina si o sa-ti traga o scatoalca daca il mai intrerupi,se otarî Jean
-O sa va explic continua nestingherit nebunul de parca scena de mai inainte nici nu se intamplase,bombonar nu e asa cum se crede acelasi lucru cu bombonagiu,vedeti dumneavoastra bombonagiul amesteca ingredientele,creeaza bomboana dar nu are voie sa o guste,e interzis prin lege aici intervine bombonarul,el trebuie sa guste si sa dea verdictul: pe masa regelui sau inapoi in bombonerie!ceea ce spun eu are vre-un inteles pentru dumneavoastra?oooo da!raspunse cu entuziasm Jean desi nu pricepuse nici o iota,bombonar,bombonagiu,bombonerie eu am inteles tot! zi mai departe.
-cum va spuneam,treaba mea ca ucenic de bombonar era sa-i duc bombonarului sef,Guido,bomboanele ce trebuiau degustate si sa fur meseria de la el pentru ca nu poti invata sa fii bombonar,asta se fura in imparatia narciselor care nu mor niciodata.Insa intr-o zi .....