.gif)
învesmântată în neagră robă
trecea pe drum, în asfintit
tăcuta doamnă, tristă, sobră
în suflet poartă un regret
pe obrazul sters o lacrimă
la cingătoare un stilet
ce-i otravit cu patimă
în ochii aprigi mocnit arde
o cruntă răzbunare
voi cei ce ia-ti ucis iubirea
nu veti găsi scăpare
rămase în urmă stele goale
ascunse în norii de carton
rostesc soptit o rugăciune
aceluiasi vesnic bufon
pierduti în ultimul oftat al toamnei
priveam la ea întrebători
noi cei ce am sfidat absurdul
nestiutorii muritori
6 comentarii:
Mi-a plăcut mult finalul, cu toată tristeţea lui...
"rămase în urmă stele goale
ascunse în norii de carton
rostesc soptit o rugăciune
aceluiasi vesnic bufon
pierduti în ultimul oftat al toamnei
priveam la ea întrebători
noi cei ce am sfidat absurdul
nestiutorii muritori"
Seară bună!
regretul meu tace acum
pe obraz, in loc de lacrimi
fulgi de zapada isi fac drum
merg calma, zambitoare
clipesc mai des si simt
ca-i sansa mea, norocul meu
destinul, soarta si puterea
sa merit, am, primesc si vad
in jur, in loc de oameni simpli
pirati, prieteni vechi
si chiar supereroi ce fac minuni
Intriganta doamna cu umarul gol. Inedita aparitie !
Cristian ma bucur ca ti-a placut, numai bine si tie.
@Liz
nu stiu daca sa ma bucur sau sa ma intristez ca te-ai regasit printre randuri
@Leo
Cum ar zice un om drag mie "intriganta indeed"
asa e cu blogurile... oricine se poate regasi in ceea ce scrii... cum zicea cineva drag mie...
Trimiteți un comentariu