- Si domnul ce doreste? O ciorbita de burta, o supa de galuste poate? O horinca ceva înainte?
- U-uu...
- Un puiut la ceaun, o costita de purcelus la gratar cu gogonele murate? Aa?
- U-uu...
- Stropim cu o carafa de vin si eventual un papanas ca la mama acasa? Face Veta niste papanasi minunea lui Dumnezeu. Pe cuvântul meu de ospatar cinstit si sa n-am parte de...
- U-uunde-i d-ddom`le toaleta c-cca m-mmma scap p-ppe m-mmine!
.gif)
Se afișează postările cu eticheta istorisiri. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta istorisiri. Afișați toate postările
marți, 22 martie 2011
miercuri, 3 martie 2010
Nicu Piticu si fata boierului
Mno, ia poftiti voi dragii mosului colea-n mansarda mov, cã tot veni primãvara, si-ati savura un ceai de mentã cât vã voi spune eu o farâmã din povestea lui Nicu Piticu.
A fost odatã ca niciodatã, pe când fãcea plopul pere si mãcesul roscove, iar când venea toamna zburau spre alte meleaguri, dând cu tifla nãrozilor ce nu cred o asemenea balivernã, purcelusii de lapte, pitit la poalele muntilor, un sãtuc uitat de lume. Si-n satul cu pricina locuia într-un conac nãpãdit de iederã Boier Taun, vornicul.
Si-avea boierul douã fete ca douã picaturi rupte din soare, frumoase si mândre cum nu mai existau niciunde în lume. Roiau flãcãii ca mustele la bãlegar în poarta conacului, promitând bogãtii nemaivãzute, împaratii si castele îmbrãcate-n aur în schimbul domnitelor, însã lãtrau degeaba precum cainii la lunã, boierul n-avea gând sã-si mãrite odoarele. S-apoi într-una din zile, vãzând cã nu scapã cu nici un chip de petitori si de gura muierii care îl toca la cap cã fetele se cer maritate, boierul stârni mare vãlvã promitând aceluia ce-i va aduce un pumn de pãmant din valea necuratului, o suvitã din pãrul Zânei ielelor si-un strop de apã vie din pocalul plângerii, cã-i va da nu una, ci pe-amândouã copile, sã facã cu ele ce-a pofti.
Auzind una ca asta, voinicii dãdurã nãvalã în toate cele patru zãri, în cãutarea celor trebuincioase, pesemne tâmpiti de frumusetea domnitelor, caci nici un om întreg la minte nu s-ar fi înhamat la o asemenea povarã. Îmbla vorba cum cã pocalul plângerii ar fi fost cu strãsnicie pãzit de un balaur cu nenumãrate capete, lighioanã ce nu putea fi rãpusã de nici un tãis, oricat de iscusit ar fi fost mânuit. Zâna ielelor sãlãsluia în pãdurea umbrelor, si chiar de-ai fi reusit sã scapi cumva de haitele de lupi însetati de sânge, de blestemul Zânei nu te putea scapa decât Scaraotchi, si pentru cã tot veni vorba, or fi fost ele domnitele frumoase, nimic de zis, da parcã nici nu prea-ti venea sa-ti pui boii în cârd cu dracul pentru un pumn de pãmant din valea necuratului.
De bucurie cã scapase în sfarsit de alai putând acum sã se bucure în liniste de rãcoarea diminetii, boier Tãun dãdu un mare ospãt, ospãt la care chemã toatã suflarea satului. Trei zile si trei nopti chefuirã lingãii doar ca sã aibã ce regreta boierul în a patra. Multimea de coate-goale îi jumulise toate orãtãniile din ogradã, iar în beci nu mai găseai nici mãcar mirosul de vin, darãmite vre-un strop din licoarea divinã.
- Nemernicii au supt si doagele stãpane, se tânguia amarnic paharnicul Petre.
- Ei lasã Petreo, poate asa mi-a mai ierta bunul Dumnezeu din pãcate, se consolase abatut boierul, desi în sufletul lui se cam îndoia de lucrul ãsta.
Printre mesenii ce daduserã navalã la festin precum lãcustele în lanul de grâu, se numãrase si neânfricatul nostru erou, Nicu Piticu pe numele lui. Cu mintile încurcate de vin, cãutând poarta, netrebnicul nimerise în gradina unde se plimbau pe înserat copilele boierului. S-apoi vãzand ca nu-i chip sã nimereascã iesirea, s-a lungit în umbra unei tufe de mur, tragând la aghioase ca porcul în nãmol. Se zice cã de atunci a rãmas vorba cã în ochii muierilor toti bãrbati-s porci, asta pânã pun mâna pe câte unul, si pe urmã se transformã peste noapte în sot cumsecade.
Întâmplarea facu ca taman în acel ceas, sã treacã pe acolo a mai micã si mai drãgãlasã dintre fiice. Impletind cununã din floricele colorate, îngâna un cânticel:
Vântule, vântule
vântule pribeagule
ce prin lume rãtãcesti
ca o zânã prin povesti
sa-mi spui dacã-n drumul tãu
ai gãsi mândru flãcãu
cu piept strasnic de ostean
si cãciulã de-astrahan
cu pumnale la chimir
si cu ochii de safir
sa mi-l mâni degrabã-ncoa
sa-i dau gura a sãruta
sa-mi aline într-o searã
focul de la inimioarã...
Trezit de suava voce, porcu lu' Bachus fãcu o cruce mare, scuipând în sân:
- Ptiu drace! oar am murit si-am nimerit din gresala în rai de-mi cântã îngerii desteptarea, oar pezevenghiul ãsta de boier a descântat bunãtate de vin cu apã chioarã si mi se nãzare. Mai apoi zãrind încântãtoarea fãpturã amuti, dezmeticindu-se de-a binelea. Caci era frumusicã de pica fetiscana, ca o albinutã trasã prin inel bãtut de mester mare, tâtâsoarele se iteau prin cãmesa de in ca doua merisoare pârguite-n soarele amiezii, buzitele de cãpsunicã dulce te îmbiau la pãcate nebanuite, de altfel lumesti,zic. Si-odatã-i picã cu tronc eroului nostru, cãci nu-i simtire mai dulce pe lumea asta decât dragostea la prima ocheadã. Vãzându-l cum priveste la dânsa ca curca-n lemne, domnita îsi propti manusitele fine-n brâu si-l luã la rost pe nãtâng:
- Da ce vânt te-aduce în gradina mea viteazule, ori ai reusit a obtine cele cerute de tatuca si-ai venit a mã cere? zii, ori chem degrabã zapcii sã te puna-n lanturi.
Buimãcit, Nicu Piticu nu se pierdu cu firea, nãscocind pe loc una gogonatã:
- Sa-mi fie cu iertare domnitã, iaca smulgeam buruienile ce-au rãsãrit sub tufa asta de mure, sã poatã rodi nestingheritã fructele ce-ti vor încânta sufletul. Eu mi-s noul ajutor de grãdinar, Nicu e numele meu, dar lumea mã stie de Nicu Voinicu de cãnd am curãtat pãdurea de un urs fioros, sã tot fi avut fo opt sute de kile.
- Pãi nu esti cam scund pentru a înfãptui o asemena vitejie, se mirã domnita, vãd cã nu mãsori mai mult de 12-13 schioape.
- Nu se cade sã mint pe domnia-ta, e drept ca-s mic la stat, dar am în piept o inima curajoasã.
Masurându-l încã odatã din cap pana-n picioare, domnita rosti vorbele ce aveau a stârni o aventurã de neuitat.
- Vãd în privirea ta cã ti-s dragã, si cum te lauzi cã esti si viteaz peste mãsurã, mergi de adu cele de trebuintã si te-oi astepta sub clar de lunã sa-mi fii dragut pe vecie.
- Dorinta domniei-tale e poruncã, mintenas mã pornesc la drum, zise Nicu, si-o zbughi vesel peste gard. Ajuns acasã, îsi puse în desagã pitã, o pleoscã plinã ochi cu apã proaspãtã si o tandãrã de brânzã. Puse seaua pe mãgãrus si-o porni vesel la drum, nãdãjduia cã s-a întoarce degrabã, desi n-avea habar încotro sã apuce.
Dragii mei, cam atât pentru astã searã. Dacã v-a plãcut mai treceti si vã voi povesti cum a fost pãcãlit necuratul si cum s-a îndrãgostit Zâna ielelor de eroul nostru, dacã nu, nu-i bai, povestile aiurite nu fac rau nimanui. În cel mai fericit caz stârnesc zâmbete, iar astea-s de bine, zic.
Cu drag, Piticul Poznaş
A fost odatã ca niciodatã, pe când fãcea plopul pere si mãcesul roscove, iar când venea toamna zburau spre alte meleaguri, dând cu tifla nãrozilor ce nu cred o asemenea balivernã, purcelusii de lapte, pitit la poalele muntilor, un sãtuc uitat de lume. Si-n satul cu pricina locuia într-un conac nãpãdit de iederã Boier Taun, vornicul.
Si-avea boierul douã fete ca douã picaturi rupte din soare, frumoase si mândre cum nu mai existau niciunde în lume. Roiau flãcãii ca mustele la bãlegar în poarta conacului, promitând bogãtii nemaivãzute, împaratii si castele îmbrãcate-n aur în schimbul domnitelor, însã lãtrau degeaba precum cainii la lunã, boierul n-avea gând sã-si mãrite odoarele. S-apoi într-una din zile, vãzând cã nu scapã cu nici un chip de petitori si de gura muierii care îl toca la cap cã fetele se cer maritate, boierul stârni mare vãlvã promitând aceluia ce-i va aduce un pumn de pãmant din valea necuratului, o suvitã din pãrul Zânei ielelor si-un strop de apã vie din pocalul plângerii, cã-i va da nu una, ci pe-amândouã copile, sã facã cu ele ce-a pofti.
Auzind una ca asta, voinicii dãdurã nãvalã în toate cele patru zãri, în cãutarea celor trebuincioase, pesemne tâmpiti de frumusetea domnitelor, caci nici un om întreg la minte nu s-ar fi înhamat la o asemenea povarã. Îmbla vorba cum cã pocalul plângerii ar fi fost cu strãsnicie pãzit de un balaur cu nenumãrate capete, lighioanã ce nu putea fi rãpusã de nici un tãis, oricat de iscusit ar fi fost mânuit. Zâna ielelor sãlãsluia în pãdurea umbrelor, si chiar de-ai fi reusit sã scapi cumva de haitele de lupi însetati de sânge, de blestemul Zânei nu te putea scapa decât Scaraotchi, si pentru cã tot veni vorba, or fi fost ele domnitele frumoase, nimic de zis, da parcã nici nu prea-ti venea sa-ti pui boii în cârd cu dracul pentru un pumn de pãmant din valea necuratului.
De bucurie cã scapase în sfarsit de alai putând acum sã se bucure în liniste de rãcoarea diminetii, boier Tãun dãdu un mare ospãt, ospãt la care chemã toatã suflarea satului. Trei zile si trei nopti chefuirã lingãii doar ca sã aibã ce regreta boierul în a patra. Multimea de coate-goale îi jumulise toate orãtãniile din ogradã, iar în beci nu mai găseai nici mãcar mirosul de vin, darãmite vre-un strop din licoarea divinã.
- Nemernicii au supt si doagele stãpane, se tânguia amarnic paharnicul Petre.
- Ei lasã Petreo, poate asa mi-a mai ierta bunul Dumnezeu din pãcate, se consolase abatut boierul, desi în sufletul lui se cam îndoia de lucrul ãsta.
Printre mesenii ce daduserã navalã la festin precum lãcustele în lanul de grâu, se numãrase si neânfricatul nostru erou, Nicu Piticu pe numele lui. Cu mintile încurcate de vin, cãutând poarta, netrebnicul nimerise în gradina unde se plimbau pe înserat copilele boierului. S-apoi vãzand ca nu-i chip sã nimereascã iesirea, s-a lungit în umbra unei tufe de mur, tragând la aghioase ca porcul în nãmol. Se zice cã de atunci a rãmas vorba cã în ochii muierilor toti bãrbati-s porci, asta pânã pun mâna pe câte unul, si pe urmã se transformã peste noapte în sot cumsecade.
Întâmplarea facu ca taman în acel ceas, sã treacã pe acolo a mai micã si mai drãgãlasã dintre fiice. Impletind cununã din floricele colorate, îngâna un cânticel:
Vântule, vântule
vântule pribeagule
ce prin lume rãtãcesti
ca o zânã prin povesti
sa-mi spui dacã-n drumul tãu
ai gãsi mândru flãcãu
cu piept strasnic de ostean
si cãciulã de-astrahan
cu pumnale la chimir
si cu ochii de safir
sa mi-l mâni degrabã-ncoa
sa-i dau gura a sãruta
sa-mi aline într-o searã
focul de la inimioarã...
Trezit de suava voce, porcu lu' Bachus fãcu o cruce mare, scuipând în sân:
- Ptiu drace! oar am murit si-am nimerit din gresala în rai de-mi cântã îngerii desteptarea, oar pezevenghiul ãsta de boier a descântat bunãtate de vin cu apã chioarã si mi se nãzare. Mai apoi zãrind încântãtoarea fãpturã amuti, dezmeticindu-se de-a binelea. Caci era frumusicã de pica fetiscana, ca o albinutã trasã prin inel bãtut de mester mare, tâtâsoarele se iteau prin cãmesa de in ca doua merisoare pârguite-n soarele amiezii, buzitele de cãpsunicã dulce te îmbiau la pãcate nebanuite, de altfel lumesti,zic. Si-odatã-i picã cu tronc eroului nostru, cãci nu-i simtire mai dulce pe lumea asta decât dragostea la prima ocheadã. Vãzându-l cum priveste la dânsa ca curca-n lemne, domnita îsi propti manusitele fine-n brâu si-l luã la rost pe nãtâng:
- Da ce vânt te-aduce în gradina mea viteazule, ori ai reusit a obtine cele cerute de tatuca si-ai venit a mã cere? zii, ori chem degrabã zapcii sã te puna-n lanturi.
Buimãcit, Nicu Piticu nu se pierdu cu firea, nãscocind pe loc una gogonatã:
- Sa-mi fie cu iertare domnitã, iaca smulgeam buruienile ce-au rãsãrit sub tufa asta de mure, sã poatã rodi nestingheritã fructele ce-ti vor încânta sufletul. Eu mi-s noul ajutor de grãdinar, Nicu e numele meu, dar lumea mã stie de Nicu Voinicu de cãnd am curãtat pãdurea de un urs fioros, sã tot fi avut fo opt sute de kile.
- Pãi nu esti cam scund pentru a înfãptui o asemena vitejie, se mirã domnita, vãd cã nu mãsori mai mult de 12-13 schioape.
- Nu se cade sã mint pe domnia-ta, e drept ca-s mic la stat, dar am în piept o inima curajoasã.
Masurându-l încã odatã din cap pana-n picioare, domnita rosti vorbele ce aveau a stârni o aventurã de neuitat.
- Vãd în privirea ta cã ti-s dragã, si cum te lauzi cã esti si viteaz peste mãsurã, mergi de adu cele de trebuintã si te-oi astepta sub clar de lunã sa-mi fii dragut pe vecie.
- Dorinta domniei-tale e poruncã, mintenas mã pornesc la drum, zise Nicu, si-o zbughi vesel peste gard. Ajuns acasã, îsi puse în desagã pitã, o pleoscã plinã ochi cu apã proaspãtã si o tandãrã de brânzã. Puse seaua pe mãgãrus si-o porni vesel la drum, nãdãjduia cã s-a întoarce degrabã, desi n-avea habar încotro sã apuce.
Dragii mei, cam atât pentru astã searã. Dacã v-a plãcut mai treceti si vã voi povesti cum a fost pãcãlit necuratul si cum s-a îndrãgostit Zâna ielelor de eroul nostru, dacã nu, nu-i bai, povestile aiurite nu fac rau nimanui. În cel mai fericit caz stârnesc zâmbete, iar astea-s de bine, zic.
Cu drag, Piticul Poznaş
vineri, 19 februarie 2010
Sărutul robei negre
se legăna în streang piratul
si-n depărtări pluteau corăbii
flamânzi se adunară-n stoluri corbi la sfat
în asteptarea dansului letal de săbii
pumnale sângerii loveau în spate
suflate-n aur tunuri cântau lung
un dulce vers cu iz moarte
în iad vom arde-n focul vesnic
odată ajunsi la sfânta judecată
cu Belzebut pe post de sfetnic
îmbrătisa-vom crunta soartă !
strigau corsarii însetati de sânge
diavoli cruzi căliti pe mare
sacalii nesfârsitelor furtuni
orbiti de ura si de răzbunare
pe strazi în agonie zac cadavre
orasul arde molcom în amurg
pe chipuri împietrite lacrimi disperate
în cuferele mortii galbeni curg
pe punte vesel curge romul în stacane
prin pânzele murdare sufla vântul înca viu
coboară lesuri stravezii adânc în cripte
în cimitir un câine urla a jale si-a pustiu
miercuri, 3 februarie 2010
Răzbunarea esuată a pompierului Nelu Stavrid
Intr-o seară parfumată de mai, Nelu Stavrid, pompierul, îsi dete duhul răpus de o boală necunoscută. Gurile rele spun că l-au ajuns blestemele Bobului, sotul doamnei Ildiko profesoară de franceză la scoala din sat, duduie la care Nelu mergea noaptea cu scara din dotare sa-i salveze pisicuta pufoasă, captivă în varful copacului.
In cel mai bizar mod, Macarena, tomberoneză pură, se cerea salvată taman atunci când Bobu era plecat în cursă cu camionul. Degeaba motivase sărmanul Nelu că felinele sunt animale nocturne si că era absolut normal să ramana blocate în copaci noaptea, el mergand să le salveze mânat de cele mai nobile intentii, odată intrat în gura lumii nu te mai crede nimeni.
Aflat în ultimele clipe la căpătaiul muribundului, controversatul popă Pelteag îi iertă păcatele săvârsite de-a lungul vietii, mai putin cel comis cu cocoana preoteasă pe timpul sederii Preafericitului în capitală la un simpozion pe teme religioase, promitându-i un locusor cu verdeată în Rai contra sumei de 500 de roni strecurati subtil în buzunarul sutanei.
Cu sufletul curat, Nelu plecă la cele sfinte, nu înainte de a face o cruce mare si a-si rosti ultimele cuvinte:
- Să pui o vorbă bună pentru mine Preacuvioase !
Ajuns tete-a-tete cu Creatorul la judecata de apoi, Nelu se trezi alungat fără prea multe vorbe în Iad unde fu luat în primire de Titirez, director resurse umane si mâna dreaptă a lui Belzebut, tartorul dracilor. Dupa ce fu interogat, cântarit si masurat, nemilosul director îl repartiză la spălat cazanele cu smoala în care erau gătiti, pradă unor chinuri groaznice, pacatosii pentru chiolhanurile în cinstea fiului cel mic al tartorului, Brebenel.
Tras pe sfoară, osandit si cu banii luati, Nelu jură razbunare si puse la cale, inspirat de peisaj, un plan diabolic.
Cu ajutorul câtorva necurati căzuti în dizgratie construi dupa lungi chinuri un cazanel de tuica. Licoarea, obtinuta prin distilarea directă a catranului si menita să pornească jihadul sfânt, zgudui din temelii însăsi iadul.
Auzind una ca asta, Belzebut ceru să guste si el vestita tărie. Găsind aroma pe placul lui hotarî sa-i îndeplinească păcătosului o dorinta în schimbul secretului de obtinere a zemustii. Nelu căzu de acord si-i sopti la ureche Netrebniciei Sale atât reteta cât si pohta ce pohtea de atât amar de vreme. Izbucnind în râs Belzebut încuviintă
Asa se făcu ca într-una din zile, departamentul anticoruptie din lumea muritorilor fu înstiintat printr-o depesă semnată „La tulipa nera” de faptele numitului Pelteag.
In urma cercetarilor efectuate acesta fu acuzat de luare de mită si promisiuni mincinoase fiind condamnat la 5 ani de închisoare fără posibilitate de eliberare conditionată. La auzul sentintei preasfintitul suferi un stop cardiac plecand în lumea celor drepti la loc cu umbră si racoare în minunatul Rai.
Profund afectat de deznodământ, Nelu căzu prada unei crunte depresii trăgând concluzia că până si pe lumea asta, ca si în celaltă, dreptatea tot oarbă e.
Noroc cu giumbuslucurile Macarenei, de a cărei companie se bucura acum, ca îi mai îndulceau tristetile. Nefericitului animal nu prea-i fură de folos cele noua vieti în fata furiei dezlantuite a camionagiului Bobu.
*Notă: Contactat telefonic de un ziar de scandal Popa Butuc a refuzat categoric să facă vre-o declaratie, motivând o migrenă îngrozitoare
In cel mai bizar mod, Macarena, tomberoneză pură, se cerea salvată taman atunci când Bobu era plecat în cursă cu camionul. Degeaba motivase sărmanul Nelu că felinele sunt animale nocturne si că era absolut normal să ramana blocate în copaci noaptea, el mergand să le salveze mânat de cele mai nobile intentii, odată intrat în gura lumii nu te mai crede nimeni.
Aflat în ultimele clipe la căpătaiul muribundului, controversatul popă Pelteag îi iertă păcatele săvârsite de-a lungul vietii, mai putin cel comis cu cocoana preoteasă pe timpul sederii Preafericitului în capitală la un simpozion pe teme religioase, promitându-i un locusor cu verdeată în Rai contra sumei de 500 de roni strecurati subtil în buzunarul sutanei.
Cu sufletul curat, Nelu plecă la cele sfinte, nu înainte de a face o cruce mare si a-si rosti ultimele cuvinte:
- Să pui o vorbă bună pentru mine Preacuvioase !
Ajuns tete-a-tete cu Creatorul la judecata de apoi, Nelu se trezi alungat fără prea multe vorbe în Iad unde fu luat în primire de Titirez, director resurse umane si mâna dreaptă a lui Belzebut, tartorul dracilor. Dupa ce fu interogat, cântarit si masurat, nemilosul director îl repartiză la spălat cazanele cu smoala în care erau gătiti, pradă unor chinuri groaznice, pacatosii pentru chiolhanurile în cinstea fiului cel mic al tartorului, Brebenel.
Tras pe sfoară, osandit si cu banii luati, Nelu jură razbunare si puse la cale, inspirat de peisaj, un plan diabolic.
Cu ajutorul câtorva necurati căzuti în dizgratie construi dupa lungi chinuri un cazanel de tuica. Licoarea, obtinuta prin distilarea directă a catranului si menita să pornească jihadul sfânt, zgudui din temelii însăsi iadul.
Auzind una ca asta, Belzebut ceru să guste si el vestita tărie. Găsind aroma pe placul lui hotarî sa-i îndeplinească păcătosului o dorinta în schimbul secretului de obtinere a zemustii. Nelu căzu de acord si-i sopti la ureche Netrebniciei Sale atât reteta cât si pohta ce pohtea de atât amar de vreme. Izbucnind în râs Belzebut încuviintă
Asa se făcu ca într-una din zile, departamentul anticoruptie din lumea muritorilor fu înstiintat printr-o depesă semnată „La tulipa nera” de faptele numitului Pelteag.
In urma cercetarilor efectuate acesta fu acuzat de luare de mită si promisiuni mincinoase fiind condamnat la 5 ani de închisoare fără posibilitate de eliberare conditionată. La auzul sentintei preasfintitul suferi un stop cardiac plecand în lumea celor drepti la loc cu umbră si racoare în minunatul Rai.
Profund afectat de deznodământ, Nelu căzu prada unei crunte depresii trăgând concluzia că până si pe lumea asta, ca si în celaltă, dreptatea tot oarbă e.
Noroc cu giumbuslucurile Macarenei, de a cărei companie se bucura acum, ca îi mai îndulceau tristetile. Nefericitului animal nu prea-i fură de folos cele noua vieti în fata furiei dezlantuite a camionagiului Bobu.
*Notă: Contactat telefonic de un ziar de scandal Popa Butuc a refuzat categoric să facă vre-o declaratie, motivând o migrenă îngrozitoare
miercuri, 28 octombrie 2009
Nunta "Regelui"
sus pe dealul cu mesteceni
două nopti sub clar de lună
mare, mare veselie
trandafirul se cunună
nuntă mare, alesi nuntasii
caci doar o dată se-nsoară
"regele" cu-a lui mireasă
prea-frumoasa lacramioară
Trece alaiul printre ramuri
rosii, albe, visinii
unduindu-se în umbre
trec mlăditele zglobii
ghiocei cu fete albe
îmbracati în fracuri verzi
zambilute minunate
sa le vezi si sa nu crezi
prea timidele lalele
cu al lor parfum plăcut
de s-au inrosit voinicii
tot cersind cate-un sărut
"întepate" gladiole
cu părul ca un arici
merg la brat cu orhideea
doamne mari, ce poti sa zici
bujorel e mândru tare
astă seară-i cavaler
prezentat cu pompă mare
cu titlul "gardă de fier"
garofite în rochite
scurte, crete, îmbobocite
muscate si craciunite
numai tinere domnite
numai crinu-i bosumflat
ascuns bine în alba-i haina
caci ravneste păcătosul
la mireasă în mare taină
toată gasca cea pestrită
petrecu o vesnicie
bine, spuse în gand poetul
e frumos, e veselie
si încaleca-i pe-un nor
să vă spun povestea lor
două nopti sub clar de lună
mare, mare veselie
trandafirul se cunună
nuntă mare, alesi nuntasii
caci doar o dată se-nsoară
"regele" cu-a lui mireasă
prea-frumoasa lacramioară
Trece alaiul printre ramuri
rosii, albe, visinii
unduindu-se în umbre
trec mlăditele zglobii
ghiocei cu fete albe
îmbracati în fracuri verzi
zambilute minunate
sa le vezi si sa nu crezi
prea timidele lalele
cu al lor parfum plăcut
de s-au inrosit voinicii
tot cersind cate-un sărut
"întepate" gladiole
cu părul ca un arici
merg la brat cu orhideea
doamne mari, ce poti sa zici
bujorel e mândru tare
astă seară-i cavaler
prezentat cu pompă mare
cu titlul "gardă de fier"
garofite în rochite
scurte, crete, îmbobocite
muscate si craciunite
numai tinere domnite
numai crinu-i bosumflat
ascuns bine în alba-i haina
caci ravneste păcătosul
la mireasă în mare taină
toată gasca cea pestrită
petrecu o vesnicie
bine, spuse în gand poetul
e frumos, e veselie
si încaleca-i pe-un nor
să vă spun povestea lor
luni, 21 septembrie 2009
how can i be..if i`m nothing but a shadow
Invesmantata in neputinta
vanitoasa si bizara
muta,surda si pripita
mi-e tacerea
dureroasa si placuta
parasita,refuzata
mi-e placerea
....Numaram stelele cazatoare intr-o poiana in care vantul aducea miros de caltunasi si paine coapta in vatra,tolaniti in iarba verde si pierduti in placerea momentului.M-a strans usor de mana rugandu-ma pe un ton dulce-amarui:
-Spune-mi ceva frumos,te rog!ceva frumos,am raspuns amuzat si nepregatit.S-a intors imbufnata cu spatele la mine si mi-a replicat taios:Scrii pagini intregi cu versuri triste si nefericite,scrii despre iubiri inchipuite si nematerializate,iar mie in momentul asta placut si cald nu esti in stare sa-mi spui nimic,te urasc!
A urmat o clipa de tacere condimentata de romanta unui greiere pe care imi venea sa-l alung cu pietre.Am baiguit cu o voce ce parca nu era a mea:hai sa facem ingerasi pe iarba.De data asta nici nu mi-a mai raspuns s-a facut mica.Am sarutat cu pofta buzele subtiri si mici in timp ce ea ma musca dureros de placut si i-am propus.Hai sa fugim goi prin padure,sa facem dragoste nebuna si sa vina....o palma usoara de dama lezata in amorul propriu mi-a pleznit pe obraz.
-Esti un porc!s-a ridicat si a plecat cu pasi apasati spre casa batraneasca in fereastra careia palpaia lumina unui opait din alte vremuri.Am ramas singur prada nevoilor firesti pierdut in ganduri fara nici un sens.Am scos pixul negru din buzunar si am scris pe o foaie imaginara pentru ea versurile ce si le dorea atat de mult.
vanitoasa si bizara
muta,surda si pripita
mi-e tacerea
dureroasa si placuta
parasita,refuzata
mi-e placerea
....Numaram stelele cazatoare intr-o poiana in care vantul aducea miros de caltunasi si paine coapta in vatra,tolaniti in iarba verde si pierduti in placerea momentului.M-a strans usor de mana rugandu-ma pe un ton dulce-amarui:
-Spune-mi ceva frumos,te rog!ceva frumos,am raspuns amuzat si nepregatit.S-a intors imbufnata cu spatele la mine si mi-a replicat taios:Scrii pagini intregi cu versuri triste si nefericite,scrii despre iubiri inchipuite si nematerializate,iar mie in momentul asta placut si cald nu esti in stare sa-mi spui nimic,te urasc!
A urmat o clipa de tacere condimentata de romanta unui greiere pe care imi venea sa-l alung cu pietre.Am baiguit cu o voce ce parca nu era a mea:hai sa facem ingerasi pe iarba.De data asta nici nu mi-a mai raspuns s-a facut mica.Am sarutat cu pofta buzele subtiri si mici in timp ce ea ma musca dureros de placut si i-am propus.Hai sa fugim goi prin padure,sa facem dragoste nebuna si sa vina....o palma usoara de dama lezata in amorul propriu mi-a pleznit pe obraz.
-Esti un porc!s-a ridicat si a plecat cu pasi apasati spre casa batraneasca in fereastra careia palpaia lumina unui opait din alte vremuri.Am ramas singur prada nevoilor firesti pierdut in ganduri fara nici un sens.Am scos pixul negru din buzunar si am scris pe o foaie imaginara pentru ea versurile ce si le dorea atat de mult.
joi, 20 august 2009
La o partida de sah cu....Dumnezeu (1)
Intr-o dimineata frumoasa de mai in timp ce imi savuram cafeaua veche de doua zile asortata cu o tigareta slim,ma dadeam uta in"bisisica"(e fotoliul meu de batait) meditand somnoros la intrebarea ecsistentiala:"cum ar fi sa ai ca job plimbatul piticilior de gradina?"La un moment dat se auzi soneria:
tar....tarrrr....tarrrrr
Cu gandul la instiintarea de neplata a luminii am tacut ca melcul in iarba,rugandu-ma in gand ca nenea ala de cealalta parte a usii sa nu fi auzit "smiorcaielile"lui bisisica.Dupa vre-o juma` de ora de mutenie autoimpusa,timp in care soneria mea imi trimitea triluri duioase asemeni unui marfar in miez de noapte,se asternu linistea.Bine ca a plecat,daca mai suna mult mai emiteau o factura! am mormait printre dinti scapand si o injuratura tendentioasa cu trimitere la origini.M-am ridicat anevoie din fotoliu si m-am pornit agale spre usa hotarat sa mai adaug o"surpriza" la colectia mea de somatii.
Pesemne ca firmele astea mari de furnizari servicii angajeaza la facturari cate o duduie cu veleitati de scriitoare de necrologuri.Atat de funebre si pline de regret sunt instiintarile de neplata incat imi este greu sa nu-mi imaginez angajata in cauza stergandu-si cu servetele parfumate o lacrima rebela in timp ce scrie:
Stimate domnule...cu regret va anuntam ca suntem nevoiti sa va lasam pe intuneric datorita faptului ca figurati cu restante de plata in evidentele noastre......puschea pe limba!
Cum ar suna o formulare de genul:Prietene,stim ca e criza ca prietena ta a fugit cu cadetu` de la academia de politie si ca te gandesti serios sa te mai uiti inca o data(cu foarte mare atentie) la Jaf in stil italian asa ca daca iti iese te asteptam pe la noi cu bomboane mentolate sa-ti mai platesti din cand in cand datoriile.Un gand bun si o imbratisare calda,cu drag:ROMGAZ...?!Spuneti voi daca nu ati merge voiosi la caserie eventual si cu un buchet de flori de camp.
Deschid usa cu un aer secretos si un plic albastru pluteste gratios spre covor,pe el scris inflorit cu cerneala aurie,Felicitari!.....Mai sa fie! zic si ma scarpin cu mana dreapta in urechea stanga afisand un zambet tamp.Rup plicul si citesc:
PS: sa fii in data de 13 la ora 13 pe strada Popa Sapca la numarul 13,sa nu intarzii nici macar un minut si nici sa nu ajungi mai devreme ci taman la fix.
Semnat:Arhanghelul Aparnase.
(va urma)
tar....tarrrr....tarrrrr
Cu gandul la instiintarea de neplata a luminii am tacut ca melcul in iarba,rugandu-ma in gand ca nenea ala de cealalta parte a usii sa nu fi auzit "smiorcaielile"lui bisisica.Dupa vre-o juma` de ora de mutenie autoimpusa,timp in care soneria mea imi trimitea triluri duioase asemeni unui marfar in miez de noapte,se asternu linistea.Bine ca a plecat,daca mai suna mult mai emiteau o factura! am mormait printre dinti scapand si o injuratura tendentioasa cu trimitere la origini.M-am ridicat anevoie din fotoliu si m-am pornit agale spre usa hotarat sa mai adaug o"surpriza" la colectia mea de somatii.
Pesemne ca firmele astea mari de furnizari servicii angajeaza la facturari cate o duduie cu veleitati de scriitoare de necrologuri.Atat de funebre si pline de regret sunt instiintarile de neplata incat imi este greu sa nu-mi imaginez angajata in cauza stergandu-si cu servetele parfumate o lacrima rebela in timp ce scrie:
Stimate domnule...cu regret va anuntam ca suntem nevoiti sa va lasam pe intuneric datorita faptului ca figurati cu restante de plata in evidentele noastre......puschea pe limba!
Cum ar suna o formulare de genul:Prietene,stim ca e criza ca prietena ta a fugit cu cadetu` de la academia de politie si ca te gandesti serios sa te mai uiti inca o data(cu foarte mare atentie) la Jaf in stil italian asa ca daca iti iese te asteptam pe la noi cu bomboane mentolate sa-ti mai platesti din cand in cand datoriile.Un gand bun si o imbratisare calda,cu drag:ROMGAZ...?!Spuneti voi daca nu ati merge voiosi la caserie eventual si cu un buchet de flori de camp.
Deschid usa cu un aer secretos si un plic albastru pluteste gratios spre covor,pe el scris inflorit cu cerneala aurie,Felicitari!.....Mai sa fie! zic si ma scarpin cu mana dreapta in urechea stanga afisand un zambet tamp.Rup plicul si citesc:
"Stimabile,te anuntam cu piosenie ca esti fericitul castigator al unei excursii in rai"
PS: sa fii in data de 13 la ora 13 pe strada Popa Sapca la numarul 13,sa nu intarzii nici macar un minut si nici sa nu ajungi mai devreme ci taman la fix.
Semnat:Arhanghelul Aparnase.
(va urma)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)