Cum iubeam in adolescenta

Se lasa noaptea, e liniste.Stau la fereastra camerei mele si privesc asemeni unui orb, in gol
aceeasi simfonie de lumini si umbre,aceleasi strazi pustii pe care gandul meu le strabate noapte de noapte,la tine.Inchid ochii si privesc ...chipul tau, acel chip ce il port in suflet ca pe o icoana sfanta in fata careia ingenunchez in fiecare zi,pacatosul incercat de remuscari cersind un strop de dragoste si-un zambet.Aceeasi ochi frumosi pe care i-as saruta o vesnicie sau pana mi-ar sangera buzele,acelasi par in care m-am jucat intr-o seara si pentru o clipa am fost cel mai fericit om din lume.
Imi amintesc,parca mai ieri,momnetul fatal in care te-am cunoscut.Timpul s-a oprit in loc,soarele mi-a zambit si toate florile din lume au inflorit numai pentru tine....a fost acel moment in viata cand simti ca esti deasupra tuturor,nimeni si nimic nu te poate atinge sau rani.Am simtit atunci ca iubesc cu toata fiinta mea desi nu stiam ce este iubirea...o iubire pura si inocenta nascuta din naivitatea unui copil ce inca mai credea in povesti.Nici nu eram altceva,doar un copil ce nu stia ca in viata sunt lucruri la care degeaba ravnesti pentru ca nu le vei avea niciodata...
De atunci a trecut mult timp,in fiecare dimineata privesc renasterea soarelui in speranta ca astazi imi va zambi,iarasi...dar raman doar eu si speranta caci pentru el nu mai contez...nu imi mai zambeste,florile au murit,au renascut dar niciodata nu vor mai inflori pentru tine.

Asa am invatat ca dragostea uneori inseamna castele pline de iluzii faurite in noptile intunecate pline de dor si lacrimi.Si totusi in sufletul meu am salvat o floare mica si plapanda,un pui de trandafir nascut din samanta iubirii sadita de tine in noroiul din inima mea,crescut in umbra serilor petrecute aproape de tine,hranit cu iluziile facute ori de cate ori imi lipseai...Dar uite ca iarasi visez ratacit intr-o noapte calda si albastra, si ma trezesc....realitatea e la fel de dura ieri si poate ca si maine..astazi doare!
Zambetul tau timid,sarutarile tale pofticioase,imbratisarile stranse apartin altuia care poate te iubeste si te merita mai mult decat mine si oricat as incerca nu pot sa-l condamn pentru lucrul asta.Stiu ca sufletul ti-e salbatic si nu-i poate apartine nici macar lui asa cum nu imi apartine nici mie.Pribeag pe drumurile necunoscute ale destinului ea trece pe langa mine lasand in urma amintiri pe care eu le adun asemeni unui gunoier obsedat de curatenie,le strang la piept si le sarut apasat....sunt singurele pe care le am de la tine.Inca mai sper ca va veni o zi cand mi te vei darui cu toata fiinta ta si impreuna vom sadi acea floare in gradina si o vom uda cu zambete.
voi ramane indragostitul din umbra,voi continua sa strang in brate imaginea ta in noptile insingurate pana cand imi voi gasi linistea in tinutul magic al trandafirilor albi.In tacere strig in fata tuturor celor ce nu ma asculta si carora nu le pasa ca desi nu esti a mea ,te iubesc!

Pentru ca existi,pentru ca meriti,pentru ca iti apartine.

Ce ascultam atunci

Neil Sedaka - Poetry in motion
Asculta mai multe audio Muzica