joi, 17 septembrie 2009

In lumea pasilor pierduti

Te iubesc! ti-am spus doar o singura data,ai zambit si te-ai cuibarit in bratele mele chicotind.
Te urasc si nu mai vreau sa stiu nimic de tine!ti-am strigat de nouazeci-si-noua de ori,m-ai luat de mana soptind:nu te cred!
Vreau sa fii a mea pentru totdeuna!ti-am cerut...ai plecat fara sa-mi raspunzi.
Mi-e dor de tine! spun acum,dar nimeni nu ma asculta.
In uitare ma pierd cu fiecare clipa ce trece luand cu ea o bucatica din mine.Ma simt ca un pantof ratacit intr-o sala uriasa cu pereti intunecati in care pasi pierduti au inghetat, uitati intr-o cautare nefireasca.Triste sunt acum versurile scrise pe nerasuflate altadata in umbra unui pescarus cu aripile frante ce ne pazea Dunarea atunci cand noi eram pribegi prin lume.Singure sunt stelele numarate in noptile calde cand dormeam goi in lumina lunii nebune ce trezea in mine sentimente neantelese.La vremea in care ma numeai razand nebunul din balon in drum spre ingerii de portelan ce iti placeau atat de mult.Mi-e dor sa te privesc prin geamul de la dus pe care desenai inimi rotunde cu miscari lascive si provocatoare.
Am salvat doar ecoul intrebarilor fara raspuns si amintirea vaga a unei trairi nepricepute de muritorul natang din mine.Doar atat am putut salva...

3 comentarii:

Liz spunea...

Doamne, ce declaratie mortala... aaaa... vreau sa citesc candva o astfel de declaratie scrisa de un barbat care m-a iubit... vreau si eu... ce trebuie sa fac sa merit??! ce trebuie sa le fac sa scrie/simta asa??

Lord D'If spunea...

pai trebuie sa-i iubesti si mai apoi sa-i parasesti intr-un mod cat mai bizar cu putinta.Sa-i seduci si sa le oferi si mai apoi sa-i faci sa-ti simta lipsa.Pai eu te-am iubit si ti-am scris o agenda intreaga si nu din categoria Gogu` Plapumioara da nu ti-am spus pentru ca stiam cum o sa reactionezi si cum o sa reactionez eu la reactiunea ta.pffff ce aiurea am spus-o pe asta.

Liz spunea...

Ai spus-o bine... las-o asa...