sus pe dealul cu mesteceni
două nopti sub clar de lună
mare, mare veselie
trandafirul se cunună
nuntă mare, alesi nuntasii
caci doar o dată se-nsoară
"regele" cu-a lui mireasă
prea-frumoasa lacramioară
Trece alaiul printre ramuri
rosii, albe, visinii
unduindu-se în umbre
trec mlăditele zglobii
ghiocei cu fete albe
îmbracati în fracuri verzi
zambilute minunate
sa le vezi si sa nu crezi
prea timidele lalele
cu al lor parfum plăcut
de s-au inrosit voinicii
tot cersind cate-un sărut
"întepate" gladiole
cu părul ca un arici
merg la brat cu orhideea
doamne mari, ce poti sa zici
bujorel e mândru tare
astă seară-i cavaler
prezentat cu pompă mare
cu titlul "gardă de fier"
garofite în rochite
scurte, crete, îmbobocite
muscate si craciunite
numai tinere domnite
numai crinu-i bosumflat
ascuns bine în alba-i haina
caci ravneste păcătosul
la mireasă în mare taină
toată gasca cea pestrită
petrecu o vesnicie
bine, spuse în gand poetul
e frumos, e veselie
si încaleca-i pe-un nor
să vă spun povestea lor
3 comentarii:
Oho, ce veselie-n prag de iarnă!:)
Parcă simt mirosul florilor din poezioara ta.:)
Starsgates
Veselia nu are cum sa nu faca bine chiar si in cantitati mici. Mirosul, ahhh am uitat sa zic de liliac!
Nici acum nu e târziu.:)
Lăcrămioare, zambile, narcise, liliac şi da nu uita nici iasomia.:)
Trimiteți un comentariu