duminică, 29 noiembrie 2009

Nesfârsitele Furtuni


În ochii tăi albastri se oglindea cândva marea, linistită, mângâind cu bratele-i nevăzute nisipul cald. Treceau în depărtări corăbii, fantome în drumul lor spre capătul lumii, tăcute. Îmi doresc uneori să fiu asemeni lor, să simt în panze adierea dulce a libertatii spuneai. Purtând cu mine mirodenii si mătăsuri fine as pluti usor pe valuri, ascultând vrajită cântecul nemuritor al sirenelor. Cu eleganta unei curtezane m-as pierde în vacarmul nesfârsitelor furtuni cautându-mi sfarsitul...





    Asteptandu-te

Astept pe tărm mesajul trimis în sticla goală de rom, asa cum ai promis, înca n-a ajuns. Captivul deznădejdii scriu dulci poeme măcinat de dorul aprig de tine. Mi-e soră tristetea si frate mi-e vântul ce uneori aduce cu el parfumul tău, îl simt cu fiecare părticică din mine vibrând. Dusman mi-e timpul ce trece cu viteza melcului îndrăgostit pe vecie. Sunt încă aici asteptându-te...


5 comentarii:

starsgates spunea...

Cât de subiectivi suntem cu timpul.
Acum îţi e duşman pentru că trece prea încet, apoi îţi e duşman pentru că trece prea repede.:)

Lord D'If spunea...

Suntem
El oricum face ce stie mai bine, trece, nu-i pasa de subiectivismul nostru :)

Cristian Lisandru spunea...

"Dusman mi-e timpul ce trece cu viteza melcului îndrăgostit pe vecie. Sunt încă aici asteptându-te..." - foarte frumos spus, la bună recitire! PS - am să te trec în blogrollul meu...

Lord D'If spunea...

@Cristian Lisandru

Mă onorati cu prezenta dumneavoastră aici, sper sa mai treceti.
O sa va trec si eu blogul în lista celor pe care îi citesc cu plăcere.

Cristian Lisandru spunea...

Am să te rog să ne tutuim, doar suntem bloggeri şi iubim scrisul cu toţii... Zi bună să ai!