o seara trista

Dacă e ceva ce pretuiesc cel mai mult pe lumea asta, sunt amintirile pe care le am cu oameni dragi. Amintiri ce odată cu trecerea timpului devin si mai pretioase. Le poti scoate oricand din ungherele mintii, stergandu-le de praf si depănâdu-le la un pahar de pepsi, o sticla de bere, o petrecere în pijamale sau poate la o întalnire a bloggărilor gălăteni. Uneori retrăite, alungă stări complicate inducand o stare de liniste.
Cândva, pribeag pe drumurile vietii am rătăcit un prieten drag, mi-a lipsit enorm, doar amintirea lui într-o seară de revelion cu fulgi mari de zăpada mi-a păstrat în suflet vie, speranta că îl voi revedea după multi ani într-un parc, uniti într-o îmbratisare sincera si caldă. Mi-am spus atunci că nu am fost sincer întotdeauna cu el, de teamă că l-as putea pierde, când tocmai lipsa mea de sinceritate din trecut a dus la despărtirea noastră. Nu am pretins niciodată că sunt un om perfect, am mintit, am înselat, am purtat măsti atunci când nu am fost înteles, am rătăcit orbeste în singurătate, am învatat sa-mi asum reprosuri chiar si atunci cand poate nu le meritam, însă fată de prieteni am încercat sa fiu sincer pentru că am învătat cum e sa nu ai unul. Mă întristează astazi faptul că unii dintre ei dau uitarii acele momente frumoase ce ne-au legat atâtia ani...

Maria Magdalena Danaila - Ce mai faci
Asculta mai multe audio Muzica