duminică, 21 februarie 2010

A bovi maiori discat arare minor

Viata e o binecuvântare atunci când sufletul îti tremură de emotie, un blestem când plutesti asemeni unei corăbii din hârtie aflată printr-o ironie a sortii în mijlocul furtunii, o curvă când tot ce-ai agonisit cu răbdarea imperturbabilă a furnicii se duce dracului pe apa sâmbetei, un spectacol ieftin de circ atunci cand te privesti întrebator în oglindă probând măsti colorate, o adâncă senzatie de nimic atunci când ceri ceea ce nu poti nicicând obtine, un bizar joc de noroc în momentul în care risti totul doar ca să castigi un mare nimic, un început de eternitate atunci când iubesti cu patimă, în însasi esenta ei, un drum către o lume mai buna atunci când te simti al nimanui, ajuns pe nesimtite un suflet obosit rătăcind orbeste la rascruce de drumuri în cautarea timpului irosit degeaba

6 comentarii:

starsgates spunea...

Viaţa...merită trăită.:)

Cristian Lisandru spunea...

Ajungem mai mereu la răscruci. De gânduri, de viaţă... Şi ne întrebăm de foarte multe ori sau de fiecare dată care ar fi cel mai bun drum pe care l-am putea urma. Nu facem întotdeauna alegerea cea mai bună...

Geanina Lisandru spunea...

Îmi place cum ai definit viaţa în această scriere.

Eu spun mereu, viaţa este aşa cum vrem noi să fie.

Să ai o săptămână plină de frumos!

Leo spunea...

Remarc faptul ca nu ai incheiat textul cu niciun semn de punctuatie - deci lista ramane deschisa.

giulia spunea...

Foarte frumos ai scris. Am citit pe nerasuflate.

Bine te-am regasit Lord D´IF.

off topic - chiar te-ai amendat?

angi spunea...

Fiecare dintre noi ne caram crucea si trecem prin viata lasand urme dupa noi.
Diferenta e de cat de adanca urma lasam.