Răzbunarea esuată a pompierului Nelu Stavrid

Intr-o seară parfumată de mai, Nelu Stavrid, pompierul, îsi dete duhul răpus de o boală necunoscută. Gurile rele spun că l-au ajuns blestemele Bobului, sotul doamnei Ildiko profesoară de franceză la scoala din sat, duduie la care Nelu mergea noaptea cu scara din dotare sa-i salveze pisicuta pufoasă, captivă în varful copacului.
  In cel mai bizar mod, Macarena, tomberoneză pură, se cerea salvată taman atunci când Bobu era plecat în cursă cu camionul. Degeaba motivase sărmanul Nelu că felinele sunt animale nocturne si că era absolut normal să ramana blocate în copaci noaptea, el mergand să le salveze mânat de cele mai nobile intentii, odată intrat în gura lumii nu te mai crede nimeni.
  Aflat în ultimele clipe la căpătaiul muribundului, controversatul popă Pelteag îi iertă păcatele săvârsite de-a lungul vietii, mai putin cel comis cu cocoana preoteasă pe timpul sederii Preafericitului în capitală la un simpozion pe teme religioase, promitându-i un locusor cu verdeată în Rai contra sumei de 500 de roni strecurati subtil în buzunarul sutanei.
  Cu sufletul curat, Nelu plecă la cele sfinte, nu înainte de a face o cruce mare si a-si rosti ultimele cuvinte:
     - Să pui o vorbă bună pentru mine Preacuvioase !

Ajuns tete-a-tete cu Creatorul la judecata de apoi, Nelu se trezi alungat fără prea multe vorbe în Iad unde fu luat în primire de Titirez, director resurse umane si mâna dreaptă a lui Belzebut, tartorul dracilor. Dupa ce fu interogat, cântarit si masurat, nemilosul director îl repartiză la spălat cazanele cu smoala în care erau gătiti,   pradă unor chinuri groaznice, pacatosii pentru chiolhanurile în cinstea fiului cel mic al tartorului, Brebenel.
  Tras pe sfoară, osandit si cu banii luati, Nelu jură razbunare si puse la cale, inspirat de peisaj, un plan diabolic.
   Cu ajutorul câtorva necurati căzuti în dizgratie construi dupa lungi chinuri un cazanel de tuica. Licoarea,  obtinuta prin  distilarea directă a catranului si menita să pornească jihadul sfânt, zgudui din temelii însăsi iadul.
   Auzind una ca asta, Belzebut ceru să guste si el vestita tărie. Găsind aroma pe placul lui hotarî sa-i îndeplinească păcătosului o dorinta în schimbul secretului de obtinere a zemustii. Nelu căzu de acord si-i sopti la ureche Netrebniciei Sale atât reteta cât si pohta ce pohtea de atât amar de vreme.  Izbucnind în râs Belzebut încuviintă

    Asa se făcu ca într-una din zile, departamentul anticoruptie din lumea muritorilor fu înstiintat printr-o depesă semnată „La tulipa nera” de faptele numitului Pelteag.
   In urma cercetarilor efectuate acesta fu acuzat de luare de mită si promisiuni mincinoase fiind condamnat la 5 ani de închisoare fără posibilitate de eliberare conditionată. La auzul sentintei preasfintitul suferi un stop cardiac plecand în lumea celor drepti la loc cu umbră si racoare în minunatul Rai.
  Profund afectat de deznodământ, Nelu căzu prada unei crunte depresii trăgând concluzia că până si pe lumea asta, ca si în celaltă, dreptatea tot oarbă e.
   Noroc cu giumbuslucurile Macarenei, de a cărei companie se bucura acum, ca îi mai îndulceau tristetile. Nefericitului animal nu prea-i fură de folos cele noua vieti în fata furiei dezlantuite a camionagiului Bobu.


 *Notă: Contactat telefonic de un ziar de scandal Popa Butuc a refuzat categoric să facă vre-o declaratie, motivând o migrenă îngrozitoare