Scrisoare către un eu dintr-o altă dimensiune

 "...Tare târziu am realizat că sunt lucruri pe care le pot face fără sa-mi pese că cineva mă poate judeca. Sa fie asta oare adevărata libertate?..."      (din cugetarile bietului Ghita BoB)
                                                                                                             


Noi aici suntem bine, atât cât se poate spune că suntem bine, zi de zi uităm să zambim. Poate nici nu avem motive trăind zi de zi amenintati cu sfârsitul. Dacă nu e încălzirea globală atunci e anomalia din câmpul magnetic, pandemiile de gripă, vre-un meteorit rătăcit, depresiile violente cauzate de criza financiară, stirile de la ora cinci, americanii sau dacă toate astea dau gres mayasii si al lor calendar ce  prezice un sfarsit brusc în 2012. Suntem mai posaci dar nu-i nimic, încă mai avem iubirea, sentimentul efemer ce ne va salva în cele din urmă. Ooo, da! iubirea rostită în ploaie printre lacrimi, cântată din cele mai vechi timpuri de poeti în versuri nemuritoare si de trubaduri în cantecele din jurul focului. Iubirea naivă ascunsă în te iubesc-ul desenat pe geamul aburit din maxi-taxi, iubirea pe care am uitat să o traim transformând uneori un sentiment atât de pur în telenovelă fără happy-end. Avem atât de multe lucruri pentru care lumea noastră ar merita salvată, gânguritul porumbeilor ce se ascund în podul casei, păpădiile suflate în vant prin veri prea fierbinti, inocenta din ochii copilului ascuns in fiecare dintre noi, otravit cu gânduri negre desi el poate si-ar fi dorit câteva firmituri de turtă dulce, mirosul de munte în aerul diminetilor cu  liliac, primul fulg de nea ce se topeste pe obraz amintindu-ti că viata nu e decât o secundă într-o vesnicie, prima adiere de vânt a toamnei si curcubeul născut de primul strop de fericire venit pe neasteptate de nicaieri.  Avem atât de multe si totusi atât de putine care să ne bucure cu adevărat. Sărutul dulce-sărat al marii e astăzi doar un iz expirat de manea, aglomerat, scump si degeaba criticat. Alergăm orbi dupa faimă desi nu e decât o iluzie ce se vinde bine si dureza putin. Lumea noastră e atât de competitivă încât am dat uitarii bunul simt călcand în picioare visele celor ce înca mai cred în ele, neobositi în drumul nostru către un succes inexistent.

.