Prietenul Cell îmi propune o călătorie prin raftul cu amintiri din copilărie. Cu mare plăcere !
O să încep cu cea mai rusinoasă dintre ele:
- In scoala generală, pe vremea când eram un vajnic pioner, am fost "binecuvântat" vreme de un an cu o colegă mai plinută, Bors Aura pe numele ei. Sărmana făptură a îndurat destule, fiind tinta principală a glumitelor mele răutăcioase si vă asigur că am fost un pustiulică tare inventiv. Intr-una din zile însa o picătură s-a decis să umple paharul rezultând o ciocnire intentionată a ochiului meu drept cu unul din pumnisorii ei încărcati de suferintă. Urmarea? ochisorul meu a căpătat pentru prima oară o intensă culoare violet. A fost prima si ultima oară cand am simtit pe propria-mi piele furia unei femei.
- Pentru că am reusit să iau în sfarsit premiu, tata a decis, în cadrul unei ceremonii fastuoase la care au fost prezenti toti vecinii de palier, sa-mi cumpere un televizor sport. Smecherul de fapt vroia să se uite la meci fără sa fie deranjat de mama care nu a înteles niciodată pasiunea bărbatilor pentru sportul cu balonul rotund. În opinia ei, păstrată pâna în ziua de astăzi, fotbalul e un spectacol de circ în care "douăj de papagali fugăresc o minge". Mânat de o curiozitate aproape letală l-am desfacut să văd ce mecanisme complicate creează imagini pe ecran. In acest proces, minunat de tranzistorii ce păreau pentru mine seminte de floarea-soarelui am atins niste treburi ce nu cred că trebuiau atinse. Urmarea? o gâdileală revigorantă urmată mai pe seară de o bătaită la fel de revigorantă, nimic grav. Tot atunci am priceput că curentul electric = bad, very bad.
- Prin clasa a 7-a am rămas corigent la matematică, materie pe care o uram din tot sufletul. Vacanta de vară a trecut si m-am trezit chemat la scoală să-mi dau restanta. Fară stirea mamei mi-am luat bicicleta si m-am pornit spre cel mai urăt cosmar al meu ferm convins că o să rămân repetent pătând onoarea familiei. Pe drum, furat de peisaj am facut bâca într-o groapă plină ochi cu apă de ploaie. Cu capul binisor spart, dragăsanii plini de mâl si treningul Sergio Tachinni proaspăt revopsit m-am prezentat în fata profei de mate. Urmarea?
M-am întors acasă ca un erou învingător, onoarea familiei fusese salvată.
- Am o frică teribilă de ace si seringi. Spre norocul meu o singură data am fost internat în spital, bolnav de hepatită. Nu stiu acum cum o fi (si nici nu vreau sa stiu) dar pe atunci fetele erau internate într-un salon iar băietii în altul. Intr-o seară am gasit în curte un soarece mort si împreună cu *Pilache, compadrele meu în ale tâmpeniilor am gasit de cuviintă să-l plantăm în salonul fetelor. A fost descoperit cu groază de una din infirmiere. Sub amenintarea că va fi operat de apendicită Pilache m-a tradat mărsăveste. Profitând de faptul că doctorita a plecat să aducă chipurile cel mai mare ac din lume am zbughit-o pe holul spitalului tot uitandu-mă în urmă. M-am oprit într-o cutie de hidrant plasată strategic în calea mea. Urmarea ? doi dinti ciobiti si cateva vizite la cabinetul dentistului, cealaltă mare teamă a mea.
- Prima mea bicicletă m-a tinut exact două zile, sfârsind înfiptă într-o canalizare. Urmarea? buza spartă, o mână luxată si o exilare la bunici unde rătoiul Vasile a fost intens antrenat, împotriva vointei lui, să devină animal de companie
Ehehe, ar mai ele ceva sotii de povestit...
Mi-ar plăcea sa citesc ce sotii au făcut în tineretile lor Liz si Leo.
*Pilache- Adi, poreclit asa pentru că nu putea pronunta plachie
18 comentarii:
Prima evocare se potriveşte cu postarea mea.
Mi-au plăcut toate amintirile din copilărie, corigent fuseşi, dinţii i-ai "modelat"...făcuşi destule...
Am fost un copil tare poznas. In multe privinte inca mai sunt. Nu regret nimic :)
:)))Hai că am râs în hohote.:))
Chiar aş mai vrea să aflu ce alte ,,minuni,, ai mai făcut.;)
Mulţumesc de preluare :)
Foarte amuzante, m-a durut în mod special datul cu dinţii de hidrant. Auch! Te-au bătut fetele, deci he he he...
Nu-i corect! Pentru ca probabil imi cunosti toata copilaria... si ma provoci sa o fac publica! Si-am sa ma gandesc exact la sotiile care sa te faca si pe tine sa rosesti! Na! Oricum, in orice tampenie din copilaria mea, erai si tu prezent!
Haha, bine că mi-ai adus aminte: când eram mai mic, făcusem o pasiune din prize, mai exact din băgatul în ele a tot ce-mi intra pe mână şi încăpea. De curentat m-am curentat de vreo două ori, dar nu ţin minte să mă fi durut foarte tare. Eram chiar fascinat de curent, s-ar putea spune. :))
Aoleu, treningul Sergio Tachinni... Ce vremuri !
Ai fost o singura data in spital ? Urmeaza apendicita, deci ! :P
Saracu' ratoi Vasile...
Ce copchil obraznic ai fost ! :))
Eu am mai povestit despre sotiile copilariei - dar am bagat articolul la "draft". O sa-l scot pentru tine de la naftalina, dar te previn : am fost un copil prea cuminte. Boring ! :D
Iaca : http://secunde.com/2009/12/18/mini-leo/
:D
Si dupa toate astea:)))...cine te mai facu pe tine..."Lord"?????!!!!
Multi Nica mai exista in lumea asta,adaptandu-si nazdravaniile vremurilor in care traiesc:)))
Copil, copilarit, copilareste:) Fain!
@Starsgates
Am facut destule minuni. Nu cred ca exista om care sa nu fi facut :)
@Cell61
Placerea a fost de partea mea :)
A durut si a trecut fara a lasa urme.
@Liz
Poate sunt cateva pe care le-am ratat, zic. Trebuie sa fie:)
@Caligul
Nici la mine nu a durut, despre bataie nu as putea spune acelasi lucru. Multam de trecere ;)
@Leo
O daaaa, ce vremuri.Apendicita? Doamne pazeste!
Vasile e singura oratanie din cate au crescut bunicii care a murit de batranete. Cand au vrut sa-i aranjeze o intalnire cu varza, am plans pana am lesinat. Si uite asa Vasile a trait ani multi si fericiti.
@angi
M-am facut singur da sa nu spui nimanui. E secret:))
@Lady A
Milady ce sa-i faci, asa-i copilaria,
copilaroasa.
Aha ! Deci l-ai chinuit tu pe Vasile, dar si el pe tine... :D Judecata divina.
Trimiteți un comentariu