...Ce suntem noi Mişule prin astă viată?
- Balonaşe bătrâne, balonaşe de săpun...
ninge încet cu fulgi de catifea
e ger în sufletele noastre slute
plecati sunt trubadurii în şapte zări
satui sa cânte urechilor surde
privesti zâmbind amar, trecutul
unde-s naivii cavaleri luptând cu morile de vânt
ce promiteau viteji când luni când stele, sute
divinelor femei nepricepute
amurgul vietii e aproape
copac îmbatranind la marginea padurii
unde-ti astepti sfrarsitul resemnat
departe sunt acum poetii care
cândva în versuri dulci te-au îmbrăcat
bătrâne călător spre nicăieri
degeaba porti constiincios în gând
regretele ce nu-ti vor folosi nicicând
5 comentarii:
Imi place poezia...mereu imi face placere sa citesc poezii facute de tine :)
În ton cu vremea de afară.:)
@baw2wow
Nu pot decat să mă bucur ca îti plac:)
@starsgates
Si nu numai, e in ton cu multe alte stari ale mele.
Hmmm...toţi îmbătrânim cândva. Să dea Domnul la toată lumea un sprijin la bătrâneţe, că dacă nu...
@cell61
Adevăr zici, să dea Domnul sa nu simtim amarul singuratatii cand om ajunge-n iarna vietii.
Trimiteți un comentariu