duminică, 1 noiembrie 2009

Despre copaci îmbătrâniti


...Ce suntem noi Mişule prin astă viată?
- Balonaşe bătrâne, balonaşe de săpun... 

ninge încet cu fulgi de catifea
e ger  în sufletele noastre slute
plecati sunt trubadurii în şapte zări
satui sa cânte  urechilor surde
privesti zâmbind amar, trecutul
unde-s naivii cavaleri luptând cu morile de vânt
ce promiteau viteji când luni când stele, sute
divinelor femei nepricepute

amurgul vietii e aproape
copac îmbatranind la marginea padurii
unde-ti astepti sfrarsitul resemnat
departe sunt acum poetii care
cândva în versuri dulci te-au îmbrăcat
bătrâne călător spre nicăieri
degeaba porti constiincios în gând
regretele ce nu-ti vor folosi nicicând

5 comentarii:

Anonim spunea...

Imi place poezia...mereu imi face placere sa citesc poezii facute de tine :)

starsgates spunea...

În ton cu vremea de afară.:)

Lord D'If spunea...

@baw2wow
Nu pot decat să mă bucur ca îti plac:)
@starsgates
Si nu numai, e in ton cu multe alte stari ale mele.

cell61 spunea...

Hmmm...toţi îmbătrânim cândva. Să dea Domnul la toată lumea un sprijin la bătrâneţe, că dacă nu...

Lord D'If spunea...

@cell61
Adevăr zici, să dea Domnul sa nu simtim amarul singuratatii cand om ajunge-n iarna vietii.