Ingerul nimanui

Atunci cand zambetul ti-e fals si privirea intunecata e vremea regretelor.Te complaci in starea de tristete convins ca cel ce te poate intelege nu esti decat tu insuti.Iti repeti cu strictete ca esti un om cu principii si astfel uiti sa traiesti,sa iubesti,sa visezi.Iubirea e atat de falsa cand o daruiesti unui singur om.Suntem dotati de mama natura cu un egoism pe care nu il recunoastem.

Iti doresti atat de multe,multe ce raman doar dorinte pentru ca nu ai nimic de oferit in schimb. pentru ca iti lipseste curajul sa iesi din casa si sa strigi atat cat te tin puterile:astazi ofer iubire,nu cer nimic in schimb.Viata e rea si cruda pentru ca nu iti ofera senzatii ci doar trairi muribunde,poate ti-ar oferi daca nu ar insemna pentru tine decat un lung sir de abandonuri.Dar nu-i nimic zambeste!maine poate fi mai rau,sau poate fi nimicul ce a fost si ieri si cu o zi inainte de asta.Ascunde-te de lume caci e rea si sluta,uraste,inchide toate usitele pe care intr-un acces de nebunie ai putea fugi din inchisoarea in care te ascunzi.Nu mai crede in nimic,e copilaresc sa crezi in inimi desenate pe geamul aburit in iarna ce-ti inflorea bujori in obraji,hai maa ca bujorii infloresc primavara...Da? atunci ma duc sa-i privesc inmugurind.Sau nu.Sa ii sun?mai bine nu ca or sa creada ca sunt slab,or eu nu sunt.mai bine le duc dorul.

Esti ingerul nimanui si propriul tau demon,oare cand ai sa intelegi asta?

Si daca ai fi?(nostalgie)

Daca ai fi o cireasa eu as fi codita ce te-ar tine in viata si te-as face sa rosesti frumos
Daca ai fi un nor eu as fi raza de soare ce ti-ar alunga tristetea
Daca ai fi un ocean eu as fi nisipul imbratisat de tine la adapostul fiecarui apus de soare
Daca ai fi un om eu as fi zambetul vesnic din coltul gurii
Daca ai fi o poezie eu as fi versul ce iti da farmec
Daca ai fi o pictura eu as fi semnatura ce te-ar pune in valoare
Daca ai fi o frunza eu as fi vantul nebun fara de care nu ai putea fosni
Daca ai fi un copac eu as fi o padure
Daca ai fi o briza eu as fi parul mangaiat si ciufulit usor de tine
Daca ai fi o tristete eu as fi iluzia ce ti-ar aduce liniste
Daca ai fi o melodie te-as asculta la nesfarsit in momentul meu de slabiciune

Razvratire!

Sunt o stea uitata
intr-un colt de noapte
sunt un murmur razlet
intr-o mare de soapte
sunt o raza de soare
printre nori de furtuna
sunt un om normal
intr-o lume nebuna
 De ceva vreme ma paste un gand,sa-mi pun intr-un rucsac o cutie de chupa-chups,o pereche de chiloti si doua de ciorapi si sa fug in lume.Si ma tot intreb cum ar fi daca chiar as face lucrul asta.Deocamdata insa ma paste o raceala,o simt cum imi da tarcoale si cumva tre` sa-mi aman planurile.Ascult muzici care nu imi spun nimic,ci doar suna aiurea aci si-aci si imi vine a dansa.Fac un plan strategic si haotic sa combat boala,mama imi spune ca ma deochiat careva pentru ca a avut ea o premonitie.Ce ti-e si cu mamele astea!
Cant sub dus "it takes a lot to laugh it takes a train to cry" putin cam tare cred,se aude vecinul razand.I`m a lousy singer pfff daca ar sti bietu' om ca planuiesc sa-mi iau un banjo nu ar mai rade.Copii de la scara imi spun:buna seara nenea! asta ma debusoleaza rau,maine poimaine or sa-mi spuna "boşo" si or sa faca misto de mine.Ma enervez,ma calmez repede,mi-a recomandat cineva ca la raceala cel mai bun tratament e o noapte cu doua blonde gemene.Nu spun NU,dimpotriva:))

Duminica cu castane,vin alb si prieten de suflet

O idee traznita ce mi sa intiparit in minte si pe care am hotarat ca trebuie sa o pun in aplicare.Suna cam asa:
Se ia una bucata marcar,una bucata prieten bun (pe care l-am amagit cu chupa-chups pentru ca inca mai tine faza asta)si se pleaca de nebuni prin oras in cautare de castane carora trebuia sa le dam o identitate.Buuun
Se ia pe rand,la pas,fiecare parculet din oras in cautare de "victime".Numai ca ele(victimele) nu sunt de gasit.Or fi ele niste biete castane,dar asta nu inseamna ca trebuie sa se lase prada usor..Cumva cautatul asta se aseamana cu pescuitul,pui o rama in carlig si pe urma te holbezi la pluta pana cand incepi sa ai halucinatii,asa si cu castanele te uiti dupa ele pana cand incep sa te doara ochii si ti se pare ca fiecare punct negru-maroniu din iarba e un inamic camuflat.Pana la urma le-am dibuit,se ascundeau pe langa parcul Eminescu care evident a fost ultima noastra locatie desi aveam un pont in privinta asta.Dupa o lupta scurta fara sorti de izbanda prada a insumat 11 prizioneri(partea mea) si doi "ofiteri" partea lui Sebi(ofiteri pentru ca erau mai grasunei).Si am trecut la treaba,acum nu stiu ce ma distrat mai mult mazgalitul in sine sau faptul ca am reusit sa-l conving si pe el sa o faca.Cam asta a iesit: Nu ne judecati prea aspru,asta e!ne-am impacat cuideea

ca nu suntem talentati la desen.Am facut o scurta triere si am pastrat doar patru:Maricica,Pierre,Jean si Hugo ce vor deveni mai tarziu protagonistii unei povestiri.Celorlati le-am oferit libertatea desi nu sunt chiar convins ca or sa mai fie acceptati fiind evident considerati lasi si tradatori de catre mai-marele castanelor.Una peste alta a fost o seara frumoasa in care am ras,am filozofat si am cinstit o sticla de vin alb in cinstea glorioasei noastra izbande.Umbrita intr-un fel de intalnirea cu un personaj ce nu sa sinchisit macar sa ne salute desi am petrecut ceva vreme alaturi,candva.Insa ne-a trecut repede pentru ca am savurat placerea revederii cu Angela un om pe care il respect si iubesc pentru ceea ce a insemnat si inseamna pentru mine,iar Ana ne-a zambit frumos si m-a convins ca nu sunt Bau-Bau-ul celor mici asa cum credeam.Maine o zi noua,faranori negri, cu forte proaspete si cu motive de zambit pentru toata saptamana,cineva a avut grija de asta.Multumesc!Recomand cu caldura atunci cand va apuca depresiile si nori cenusii se aduna la orizont,tratamentul curativ cu castane pictate fara talent dar cu convingere.Culmea chiar da rezultate.

Blowin` in the wind

How many years can some people exist
Before they're allowed to be free?
The answer is blowin in the wind.
(Bob Dylan)

Beau cafea,tare si fara zahar,amara rau.
Mananc banane cu iaurt si citesc bloguri
Ascult Bob Dylan
Ma plimb cu balonul si cant afon in povestea unui om mare
Inventez o leapsa
Citesc Turnul sinucigasilor si ma regasesc pe rand in toate personajele
Azi merg sa desenez castane cu marcarul si sa ma plimb aiurea
Am zis,am zis!

Ultima vacanta,ultimul regret,ultima traire

Ma goleste de viata, ma seaca ...poate acum mai mult ca niciodata.Am aflat ca vacanta mea a plecat papa-tutu in locul de unde vine criza.Sau ca sa fiu mai cinic decat ma simt,"conducerea" m-a anuntat sec: nu putem(nu vrem) sa te lasam sa pleci in concediu.Rahat cu perje turcesti!!!?!
Ma consolez privind nostalgic la ultima mea vacanta,ultimul regret,ultima traire pe un vaporas ce abia se tara printr-un peisaj frumos.....un picior lenevind in cadru,o bere bauta pe o plaja minunata cu gust de mare,caldura nisipului ce imi ardea talpile,o fantana intr-un parc de poveste si o companie feminina pe care nu pot sa afirm fara retineri,ca am iubito atat cat ar fi meritat.

That cold,black cloud is coming down

...Ma simt ca o jucarie stricata,nu stricata in sensul rau,ci doar incremenita intr-o pozitie caraghioasa in asteptare de baterii noi.Incerc senzatii care trezesc alte senzatii care la randul lor provoaca alte senzatii ca intr-un carusel cu barcute vechi.Vreau sa fiu mic,atat de mic incat sa nu exist,vreau un balon al meu in care sa plec orinde m-ar purta vantul.In care sa cant afon si sa rad de mine fara sa ma critic.Fara un motiv,departe de eterna si tampita intrebare: de ce?Departe de oameni ce nu ma inteleg,departe de cei ce critica fara sa cunoasca,departe de cei ce ma considera un paria doar pentru ca nu am si nici nu imi doresc ceea ce au sau traiesc ei.Nu am invidiat niciodata pe nimeni,nu mi-am dorit niciodata sa fiu compatimit sau acceptat,nu imi doresc umeri pe care sa plang pentru ca nu simt nevoia.Vreau a fiu EU asa cum ma cunosc doar EU.Vreau sa ma pierd in versuri neterminate,in miros de liliac si rasarit de soare.Vreau sa ratacesc in visare pe un ocean de cafea amara,sa fiu lacrima limpede si sincera din suflet de copil.Vreau sa fiu ciorna pe care se naste o poveste frumoasa,panza pe care un pictor mediocru deseneaza panselute mov,plictisit si trist.Vreau sa fiu un cuvant nerostit inca,o soapta catre nimeni...Vreau sa fiu ceea ce am fost...sau poate vreau prea mult

Am fost un vis nascut in noaptea de craciun
O palida lumina ce sa stins
Un visator sau un nebun convins
Uitat de tine in urmatoarea noapte de ajun

Am fost un felinar ce-ti lumina iubirea
Soptita pe o alee intunecata
Pe o bancuta veche,demodata
Cand tu rosind in palme iti ascundeai privirea

Am fost sarutul efemer
Si-am odihnit pe obrazul lui
Fara sa fiu al nimanui
Trimis de tine in eter
Spre camera fara balcon
Din blocul fara etaje si parter
............................................

how can i be..if i`m nothing but a shadow

Invesmantata in neputinta
vanitoasa si bizara
muta,surda si pripita
mi-e tacerea
dureroasa si placuta
parasita,refuzata
mi-e placerea
....Numaram stelele cazatoare intr-o poiana in care vantul aducea miros de caltunasi si paine coapta in vatra,tolaniti in iarba verde si pierduti in placerea momentului.M-a strans usor de mana rugandu-ma pe un ton dulce-amarui:
-Spune-mi ceva frumos,te rog!ceva frumos,am raspuns amuzat si nepregatit.S-a intors imbufnata cu spatele la mine si mi-a replicat taios:Scrii pagini intregi cu versuri triste si nefericite,scrii despre iubiri inchipuite si nematerializate,iar mie in momentul asta placut si cald nu esti in stare sa-mi spui nimic,te urasc!
A urmat o clipa de tacere condimentata de romanta unui greiere pe care imi venea sa-l alung cu pietre.Am baiguit cu o voce ce parca nu era a mea:hai sa facem ingerasi pe iarba.De data asta nici nu mi-a mai raspuns s-a facut mica.Am sarutat cu pofta buzele subtiri si mici in timp ce ea ma musca dureros de placut si i-am propus.Hai sa fugim goi prin padure,sa facem dragoste nebuna si sa vina....o palma usoara de dama lezata in amorul propriu mi-a pleznit pe obraz.
-Esti un porc!s-a ridicat si a plecat cu pasi apasati spre casa batraneasca in fereastra careia palpaia lumina unui opait din alte vremuri.Am ramas singur prada nevoilor firesti pierdut in ganduri fara nici un sens.Am scos pixul negru din buzunar si am scris pe o foaie imaginara pentru ea versurile ce si le dorea atat de mult.

Si am fost la schimb de carti!

Cu ocazia asta am descoperit ca imi lipsesc cateva carti din dulapul botezat de catre mine cutia neagra pentru ca ar fi impropriu sa-l numesc biblioteca,carti pe care nu stiu in ce circumstante le-am ratacit.Venit,vazut,ascultat,placut la mine.Organizator:Miruna,eleganta,inteligenta,picanta si cu dragoste de Arghezi.Oameni prinsi in discutii savuroase despre religie,profesori,inceput de scoala si carti.Cu siguranta un motiv de iesit din casa pentru a socializa.Mi-ar fi placut sa fiu mai sociabil doar ca la mine la mansarda se dadea o lupta fara sorti de izbanda.Una peste alta mi-am satisfacut curiozitatea si am plecat acasa cu material de lecturat pana imi vine coletul.Un Puf fara ciuf dar la fel de simpatic si un Cip bestial.Un Angus Young al noii generatii sau cel putin asta imi inspira mie.Promit ca data viitoare nu mai aduc Coelho si o sa fumez tigari normale.

Cum iubeam in adolescenta

Se lasa noaptea, e liniste.Stau la fereastra camerei mele si privesc asemeni unui orb, in gol
aceeasi simfonie de lumini si umbre,aceleasi strazi pustii pe care gandul meu le strabate noapte de noapte,la tine.Inchid ochii si privesc ...chipul tau, acel chip ce il port in suflet ca pe o icoana sfanta in fata careia ingenunchez in fiecare zi,pacatosul incercat de remuscari cersind un strop de dragoste si-un zambet.Aceeasi ochi frumosi pe care i-as saruta o vesnicie sau pana mi-ar sangera buzele,acelasi par in care m-am jucat intr-o seara si pentru o clipa am fost cel mai fericit om din lume.
Imi amintesc,parca mai ieri,momnetul fatal in care te-am cunoscut.Timpul s-a oprit in loc,soarele mi-a zambit si toate florile din lume au inflorit numai pentru tine....a fost acel moment in viata cand simti ca esti deasupra tuturor,nimeni si nimic nu te poate atinge sau rani.Am simtit atunci ca iubesc cu toata fiinta mea desi nu stiam ce este iubirea...o iubire pura si inocenta nascuta din naivitatea unui copil ce inca mai credea in povesti.Nici nu eram altceva,doar un copil ce nu stia ca in viata sunt lucruri la care degeaba ravnesti pentru ca nu le vei avea niciodata...
De atunci a trecut mult timp,in fiecare dimineata privesc renasterea soarelui in speranta ca astazi imi va zambi,iarasi...dar raman doar eu si speranta caci pentru el nu mai contez...nu imi mai zambeste,florile au murit,au renascut dar niciodata nu vor mai inflori pentru tine.

Asa am invatat ca dragostea uneori inseamna castele pline de iluzii faurite in noptile intunecate pline de dor si lacrimi.Si totusi in sufletul meu am salvat o floare mica si plapanda,un pui de trandafir nascut din samanta iubirii sadita de tine in noroiul din inima mea,crescut in umbra serilor petrecute aproape de tine,hranit cu iluziile facute ori de cate ori imi lipseai...Dar uite ca iarasi visez ratacit intr-o noapte calda si albastra, si ma trezesc....realitatea e la fel de dura ieri si poate ca si maine..astazi doare!
Zambetul tau timid,sarutarile tale pofticioase,imbratisarile stranse apartin altuia care poate te iubeste si te merita mai mult decat mine si oricat as incerca nu pot sa-l condamn pentru lucrul asta.Stiu ca sufletul ti-e salbatic si nu-i poate apartine nici macar lui asa cum nu imi apartine nici mie.Pribeag pe drumurile necunoscute ale destinului ea trece pe langa mine lasand in urma amintiri pe care eu le adun asemeni unui gunoier obsedat de curatenie,le strang la piept si le sarut apasat....sunt singurele pe care le am de la tine.Inca mai sper ca va veni o zi cand mi te vei darui cu toata fiinta ta si impreuna vom sadi acea floare in gradina si o vom uda cu zambete.
voi ramane indragostitul din umbra,voi continua sa strang in brate imaginea ta in noptile insingurate pana cand imi voi gasi linistea in tinutul magic al trandafirilor albi.In tacere strig in fata tuturor celor ce nu ma asculta si carora nu le pasa ca desi nu esti a mea ,te iubesc!

Pentru ca existi,pentru ca meriti,pentru ca iti apartine.

Ce ascultam atunci

Neil Sedaka - Poetry in motion
Asculta mai multe audio Muzica

In lumea pasilor pierduti

Te iubesc! ti-am spus doar o singura data,ai zambit si te-ai cuibarit in bratele mele chicotind.
Te urasc si nu mai vreau sa stiu nimic de tine!ti-am strigat de nouazeci-si-noua de ori,m-ai luat de mana soptind:nu te cred!
Vreau sa fii a mea pentru totdeuna!ti-am cerut...ai plecat fara sa-mi raspunzi.
Mi-e dor de tine! spun acum,dar nimeni nu ma asculta.
In uitare ma pierd cu fiecare clipa ce trece luand cu ea o bucatica din mine.Ma simt ca un pantof ratacit intr-o sala uriasa cu pereti intunecati in care pasi pierduti au inghetat, uitati intr-o cautare nefireasca.Triste sunt acum versurile scrise pe nerasuflate altadata in umbra unui pescarus cu aripile frante ce ne pazea Dunarea atunci cand noi eram pribegi prin lume.Singure sunt stelele numarate in noptile calde cand dormeam goi in lumina lunii nebune ce trezea in mine sentimente neantelese.La vremea in care ma numeai razand nebunul din balon in drum spre ingerii de portelan ce iti placeau atat de mult.Mi-e dor sa te privesc prin geamul de la dus pe care desenai inimi rotunde cu miscari lascive si provocatoare.
Am salvat doar ecoul intrebarilor fara raspuns si amintirea vaga a unei trairi nepricepute de muritorul natang din mine.Doar atat am putut salva...

Efectul Placebo

Am inceput ziua cum nu se putea mai bine.Piticul responsabil cu optimismul a preluat conducerea si astazi s-a aflat pe cai mari, dis-de-dimineata pe muzica celor de la Rolling Stones.
Am descoperit ca oxigenul la tub e de fapt lichid DĂ! cred ca am fost la un pas de a ciocni satelitii de la orange si vodafone(bine ca nu am si cosmote!)la cat am vorbit la telefon.Mi-am tachinat(stresat) un prieten drag si l-am pierdut pe celalalt prin rami,hasdedeuri si sfaturi practice.Am completat integrame si am demonstrat ca sunt bun la Sudoku(multumim,creion cu radiera):)).
Daca ar afla sefu ce servicii am prestat eu astazi pe banii lui as ramane jobless.Impreuna cu Cristi(colegul meu) am facut planuri de cadouri cu tricouri personalizate,cu mesaje tendentioase si nu m-am hotarat daca sa aleg alb sau rosu.M-am jucat cu un pui de labrador negru si sa lasat cu dorinte apasatoare de a-l lua acasa.Nu a reusit nici macar sefu sa-mi darame optimismul desi a incercat spre seara.sâc!
In alta ordine de idei am gasit un anticariat intr-o cladire de care ma leaga amintiri,unde miroase a tipografie iar cartile sunt ieftine si aproape noi.De astazi sunt proaspatul posesor al unui laptop nou-nouț pe care il cheama Ciuciu si mi-am cumparat o carte la pretul unui pachet de tigari.Am zambit toata ziua si m-am indopat cu sueps si ciocolata rom(cel mic).
Experientez si traiesc o senzatie noua cu parfum de deja`vu ce are cumva legatura cu faptul ca mi-a iesit schema cu prietenii dragi readusi si impacati,langa mine.Sa fie oare vina lor ca sunt cu capul in nori si pofta de scris de vre-o cateva saptamani incoace??

Dylan revolver si Midnight lether

Una din tigancile ce isi vac veacul prin piata mi-a cerut astazi o tigare si pentru ca i-am dat mi-a "ghicit" ca ma iubeste o satena cu ochii verzi.Am ras copios si m-am gandit toata ziua cate satene cu ochi verzi cunosc eu.Ajuns acasa la un pahar de pepsi rece m-am apucat sa fac quizuri tampite.Asa am aflat ca numele meu de rock star ar putea fi: Midnight Letter, cel de hippie Dust, iar daca as fi o carte...as fi una amuzanta.M-as vinde pe 8 milioane de dolari nici un cent mai ieftin si cu siguranta as avea personalitatea unui ciobanesc german daca as fi caine.Ca semn de punctuatie as fi o virgula si as intra la racoare pentru tradare.Daca as fi organ intern as fi ficatul si zapada in loc de ploaie.Am 61% sanse sa traiesc 100 de ani si sunt un "Crafty Superhero".Daca va paste plictiseala si vreti sa o alungati, daca simtiti nevoia sa va amuzati un pic,recomand cu caldura cele mai tampite chestionare pe care le-am facut vreodata.Le gasiti aici:http://blogthings.com.
Dylan Revolver e numele de rock star ce ti-a iesit tie DarkLord.:))


Later Edit: Asta imi placu cel mai mult
What`s your love sign: You fall in love as easily as the next person, but you do it on your terms.
For you, love is always unconventional and even a little freaky.
You're an independent and inventive person. You are drawn to someone wacky and totally cutting edge!
It's hard to predict who you'll fall for next. You don't even know yourself.

Tribul meu cu bune si cu rele

Imi place definitia de trib mai mult decat cea de gasca sau cartier.Oficial eu locuiesc pe Strada siderurgistilor numarul 50 la bloc J.Neoficial,dar mult mai cunoscut zona a fost botezata de otelarii de la combinatu' La Burlacu`.Cand spun cuiva ca eu locuiesc acolo prima reactie se aseamana cumva cu reclama de la coca-cola: brrrr! cum poti locui in cel mai rau-famat cartier din Galati?eu nu as putea!Pai bine uite ca eu pot si o fac de ceva vreme.Asa gandeam si eu cand imi era bine, insa cand am avut de ales intre a dormi sub cerul liber sau a deveni"agronom" cu acte in regula eu am ales garsoniera ieftina plina de mucegai la acea vreme.La noi se asculta manele la maxim, se injura ziua in amiaza mare tare si clar sa inteleaga tot romanul, iar in weekend se trateaza lumea cu gratare in fata blocului.Mi-am dezvoltat un simt aparte,pot recunoaste numai dupa fum daca se arde brad,fag sau orice alt tip de copac..Politia trece foarte des pe la noi numai pe la 1-2 noaptea cu sirenele pornite.Multumim ca ne respectati si ne onorati cu prezenta dumneavoastra,de cele mai multe ori fara motiv sau invitatie.Insa lasand la o parte aspectele mai putin placute,tribul meu are si parti minunate.Are cea mai mare densitate de copii pe metru patrat din oras, aici inca se mai joaca castelul 123,cate oua are baba,ascunselea,carti pe presul de la usa iarna si fotbal pe maidan vara.Oamenii sunt sinceri cu tine fie ca iti zambesc fie ca te trimit la dracu`, baietasii taietori de frunza la caini te saluta cu respect daca ii bati la sah si le instalezi windowsu, iar copii iti spun saru`mana cand vii obosit de la job.E tribul meu, am invatat sa-l iubesc si cu bune si cu rele.In fiecare dimineata imi beau cafeaua la geamul garsonierei mele cu perdele portocalii si il admir pentru ca reuseste de fiecare data sa ma uimeasca.Am un pom in fata geamului in frunzele caruia vantul imi canta o romanta reconfortanta si pe care l-am botezat fara imaginatie Bob.Deocamdata aici e casa mea cu fotolii mari si albastre si loc gol pe perete in asteptarea unei biblioteci sau a unui tablou reprezentand un vas mare cu panze,marinari si tunuri.

Leapsa

Liz imi da leapsa de la Dina
si imi face pofta de scris poezii, eu ma conformez.
Dau mai departe.Vreau sa vad cum scrie de mana Raluca, (o poezie e doleanta mea) Angela si Marius(in speranta ca nu paraseste blogosfera galateana)

Egoism&nostalgii

O zi placuta si tare linistita.(e si normal daca am lenevit toata ziua si mai sunt si platit pentru asta).
M-am trezit dis-de-dimineta cu o carte alaturi, carte pe care din nu stiu ce motiv nu reusesc sa o citesc, zace de vre-o saptamana pe noptiera.Banuiesc ca sa saturat sa fie ignorata si a luat decizia de a se face citita cu orice pret, chiar daca asta inseamna sa bantuie noaptea prin patul meu.Ciudat nu?
M-am trezit zambind cu gura pana la urechi, privind la copilasii galagiosi cu buchete de flori in maini, fundite in par, papioane sic, costumase perfect calcate si parinti pe chipul carora se citea cu usurinta mandria.In vremea mea uram din suflet prima zi de scoala.Era singura zi din an in care era musai sa port camasa alba apretata, sa am inel la cravata, sa-mi straluceasca pantofiorii si sa ma chinui multe ore sa-mi asez parul care se incapatana sa stea numai cum vroia el.Si binenteles ca mamei ii dadeau lacrimile, ca de, eram frumusel nevoie mare.Numai ca minunea nu tinea nici macar o zi, camasa era transformata intr-un mod futurist cu picaturi de cerneala, pantofii faceau cunostinta cu talentul meu de fotbalist, iar inelul de cravata il schimbam pe gume la un leu.Aveam deja pregatit textul pentru mama:"l-am pierdut".Razbunarea era dulce, stiind ca avea sa caute mult si bine altul.Ma apucau furnicaturi bizare cand trebuia sa stau frumos la rand in careu si falsam intotdeuna imnul numai ca sa fiu un fel de "gica contra" si sa ma amuz de profesoara care venea sa ma traga de perciuni, pentru ca nu aveam.Binenteles ca era destul de inventiva si gasea repede solutii cand era vorba sa o incasez.Incendiatorul, era porecla mea si nu cred ca vreti sa stiti de ce.Cred ca treaba asta cu chibriturile e o obsesie desi nu sunt piroman.Prin clasa a cincea am dat foc,neintentionat la banca.La una din serbarile care se tineau la scoala(singura de care imi mai amintesc si am si o poza pe undeva) purtam o pancarta pe care scria "chi" si trebuia sa spun ceva legat de chibrituri, nu mai stiu.Cand ma gandeam sa-mi botez blogul "fetita cu chibriturile" a fost primul nume ce mi-a venit in cap.Cam bizare coincidentele astea nu!?!
"Nu lasa pe maine ce poti face azi" se spune, eu am lasat tot pe maine pentru ca azi am vrut liniste.Am vrut sa ma bucur de nostalgiile ce ma incercau de dimineta si am si facut lucrul asta.Cu capul in nori mi-am fost si a fost bine.Maine o sa-mi iasa pe ochi dar astazi...astazi am trait numai pentru mine!

Stare de fapt

Stiti starea aceea in care simti ca esti sub ultimul om din lume?
Cam asta e senzatia care ma incearca acum, aceea a unui muritor alungat din cer chiar de catre ingerii ce l-au primit acolo cu bratele deschise.E momentul meu de slabiciune.
De ce trebuie sa-l impart cu oamenii dragi care ma citesc?Pentru ca sper, oarecum in van ca, comentariile ce urmeaza acestui post sa-mi ridice oarecum moralul.Am mare nevoie in momentul asta.
Cateva randuri, unele mai dulci, altele mai amare, e singurul fir de care ma agat cu disperare.O zi foarte placuta de altfel pana in acest moment cand am aflat cu stupoare ca "my ex" se marita.Nori negri s-au adunat in mintea mea si evident ca nu pot face nimic altceva decat sa scriu despre acest lucru.Ma incearca o frustrare, cum puii mei sa inteleg cand motivul despartirii noastre a fost tocmai faptul ca eu faceam planuri grandioase de insuratoare si copii, planuri ce spunea dumneaei o speriau, ea nefiind pregatita.Ca acum sa aflu ca de fapt intr-o perioada foarte scurta de timp a descoperit ca este mai mult decat pregatita.FUUUUUUUUUUCK YOOOOOOOOOOOOUUUUUUUUUU!!!!! imi vine sa strig din toti rarunchii, asta ca sa nu folosesc o expresie mai neaosa.Interesant este ca tocmai veneam de la o intrunire la firma unde am cinstit o bere cu ocazia anuntului facut de unul dintre colegi care se insoara.Ma bucur sincer pentru el chiar daca viitoarea sotie e mai mult obisnuita cu bocancul decat cu cratita.E alegerea lui si fiind unul din oamenii oarecum formati de mine ii respect decizia.Dar oare de ce trebuie sa mi se intample numai mie asemenea lucruri.De ce trebuie sa experimentez trecerile bruste de la extaz la agonie??Cu ce cacat am gresit eu pe lumea asta??
Simt nevoia acuta sa strang pe cineva de gat si eventual sa-i sparg si cateva sticle de bere in cap.Simt nevoia sa ma fac praf si pulbere si sa uit de mine, de voi, de toti si de toate, si in primul rand de simtul ciudat al umorului pe care il are viata.

O conversatie scurta la telefon, cateva cuvinte spuse in graba, o intrebare tampita si banala:"Esti bine"?.... un raspuns cenzurat si o urare rastita"Sa-ti fie bine!"

Validation

The eternal struggle between me and my self...

O toamna a dilemelor pentru mine.Am varsta la care ar trebui sa am nevasta,copii,rate la banci si toate problemele ce deriva dintr-o astfel de situatie.In schimb eu inca scriu versuri prostute cu aer adolescentin, recitesc aventurile lui Tom Sawyer, sunt fascinat de lucruri copilaresti, ascult Placebo si ma indragostesc in fiecare zi.Dintre toate starile pe care le-am trait de-a lungul vietii asta e cea care ma caracterizeaza atunci cand imi permit sa fiu eu insumi.Am fost pe rand: indragostit nebuneste, nefericit ireversibil, poet in devenire, aproape sot model, singur si in deriva.Stiu cum sunt noptile nedormite in incercare zadarnica de a intelege femeia, cum e sa-ti scrii frustrarile intr-o agenda verde cu o limba rosie lipita pe coperta,cum e sa te astepte acasa un zambet copilaresc si o imbratisare calda.Cum o banala floare poate amplifica un sentiment ajuns deja cliseu.Cum oameni dragi iti fac seara mai buna si iti readuc zambetul pe buze.Traiesc o senzatie si imi lipseste cealalta pentru ca nu sunt atat de bun alchimist incat sa reusesc fuziunea.Am experimentat viata de familie si sentimentul de implinire timp de un an, intr-un oras minunat alaturi de o femeie indragostita de romanticul din mine, devenit intre timp un lenes fara pereche.Am esuat lamentabil, de ce? Explicatia mea poate pare fara noima, atat timp cat am fost singur imi lipsea viata in doi, cand am fost "in doi" imi lipsea viata singur.Insa e singura pe care mi-am aruncat-o in obraz atunci cand m-am intrebat:Who bears the blame?sunt oare un iresponsabil sau asa a fost sa fie?
Stiu ca nu imi lipseste ambitia si devin instantaneu un perfectionist, sunt intuitiv, spontan si de cele mai multe ori despotic atunci cand trebuie sa demonstrez ceva, in contrast insa sunt un visator ratacit printre iluzii desarte, probabil cel mai delasator om pe care il cunosc.Deci, cine sunt eu?The one sau the other one?

Dilema

Sunt intr-o dilema, mi-e pofta de o carte buna numai ca nu reusesc sa ma decid.Prima o asteptam de multa vreme si sunt ferm convins ca ma va tine treaz nopti bune.Mai mult e SF unde am un "soft spot" ca sa zic asa.
A doua mi-a fost carte de capatai in adolescenta si mi-as dori sa o recitesc, plus ca Dumas e unul din favoritii mei si as vrea tare tare mult sa o am in biblioteca..Cea din urma mi-a fost recomandata cu entuziasm de un coleg.Trebuie sa aleg doar una pentru ca nu mi le pot permite pe toate trei, deci need help!!!

Un fraier cu bun simt.

Detest marlania, nesimtirea si lipsa de bun simt.Am fost astazi martorul unei scene care pur si simplu m-a scarbit.La trecerea de pietoni de la intersesctia N.Leonard cu Doja un cuplu de batranei, parca din alta lume, am oprit usor si le-am facut semn ca pot trece.Ma gandeam zambind strengareste ce frumos ar fi sa ajung si eu la varsta lor.In dreapta mea un domn intr-un taxi franeaza brusc si evident lanseaza printre dinti neaosul Bagami-as...pe bancheta din spate o duduie gesticula nervoasa vorbind la telefon.
L-am claxonat si i-am facut semnul cu rotita de la cap care nu prea se invarte in directia care trebuie.Mi-a raspuns:
-Ne vedem in trafic fraiere!... ti-am luat numarul.am replicat si eu sec:joaca-l la loto!A demarat in tromba lasand in urma doi batrani,cateva cruci facute repede si imaginea domnisoarei care mi-a aratat pe degete care este jumatatea lui 5.
Domnu` sofer iti recomand cu caldura, ba chiar mi-ar face placere sa o si platesc, cartea bunelor maniere si eventual daca nu intelegeti nimic cursurile celor sapte ani de acasa.
Pe mine parintii mei,oameni simpli de fel, m-au invatat unele valori de care se pare dumneata nu ai auzit.Respect atat oamenii mai in varsta ca mine cat si pe cei care au vazut poate mai putine primaveri decat am vazut eu.Intotdeauna ofer locul in tramvai unei persoane care are nevoie, multumesc atunci cand mi se face un compliment, raspund la telefon cu: da, va rog! si sarut mana unei doamne atunci cand ma prezint.Vorbesc frumos chiar si atunci cand sunt un pachet de nervi si oricat de mult m-as grabi intotdeauna respect pietonul care trece pe liniutele acele groase care se mai numesc si zebra.Daca pentru toate astea ma incadrez in categoria "fraier" ma mandresc cu faptul ca sunt totusi unul cu o educatie minima.Va doresc un obraz mai subtirel si cati mai multi clienti!

My Wingman!

Stiu ca nu-i place sa fie subiect de postat pe bloguri, cu toate astea o sa-mi asum riscul si eventualele critici, pentru ca stiu ca o sa ma ierte. Inca nu-l cunosteam decat din auzite sau mai bine zis vorbite, ma incerca o dorinta perversa de a-l strange de gat si l-am notat pe primul loc,cu pix rosu, in lista mea cu oameni pe care urma sa-i lichidez(o sa-i dau un indiciu:1 aprilie!).Mai tarziu cand imi trecusera gandurile criminale am avut sansa sa-l intalnesc in carne si oase in parculet la Viata Libera, pe vremea cand ma bucuram de privilegiul de a face parte dintr-un grup de oameni extraordinari.
Mi-a intins o mana ferma si s-a recomandat:
-Sebastian! Imi pare bine!
-Marius,si mie!
In tot timpul asta o alta voce chicotea amuzata de situatie.Asa am aflat ca ma aflam in fata unui dusman declarat, dar deja orice urma de ranchiuna trecuse.Aveam senzatia ca il cunosc de o viata si evident am incheiat seara exact cum fac doi inamici care se respecta, cu bere.Descopeream un caracter puternic, putin cam radical pentru gustul meu, charismatic si (desi nu-i place sa recunoasca)un indragostit pe viata.Din acea seara a devenit cel mai bun prieten al meu.Nu acord cu usurinta aceasta distinctie, dar dintre toti oamenii ce si-au lasat amprenta in lumea mea el e cel care o merita cu prisosinta.Multi ani am petrecut alaturi, multe sticle de bere (partea lui) si sticle de bourbon baute singur (`tar capu a dracului ca nu am fost om trei zile!) caci el se pierde repede cu firea, multe nopti nedormite in cautare de seturi si rune pe vremea cand eram batuti de criza, mancam carnatii aia ciudati si jucam Diablo.Ahhh....ce vremuri! Ne-am amuzat de fiecare data cand ne paraseau iubitele si ne-am sters unul altuia lacrimile atunci cand plangeam dupa ele.M-a invatat ca, atunci cand viata te ia peste picior nu trebuie sa-ti pierzi demnitatea chiar daca e ultimul lucru care ti-a ramas.
Un perfectionist in ceea ce face si uneori un magician caci nu stiu ce vraji stie dar in prezenta lui computerul meu merge ca un ceas elvetian, si nu numai al meu.
Esti un om extraordinar si sunt onorat ca imi esti prieten.Sa ramai mereu acelasi pe care il stiu si sa nu te schimbi niciodata pentru ca daca ai sa o faci, o sa am grija sa te astept pregatit cu perechea de palme dupa colt.Si nu o sa am mila, prietene drag.

Astazi, ma inclin in fata ta!

(sursa foto)

a loser dream

Sunt unul din acei oameni care iubesc ploaia.Obisnuiam sa ma plimb prin ploaie sa simt picaturile alergand prin parul meu, ma inspira linistindu-mi sufletul atunci cand aveam nevoie de asta.Ii scriam versuri ei, ploii, am renuntat demult....Astazi sunt trist si nu ma mai bucura asa cum obisnuia sa o faca.
........Mi-e dor de tata si de vorbele lui intelepte pe care le spune foarte rar, dar care iti raman intiparite in minte."Viata e o scena imensa iar noi doar viori dezacordate in asteptare maestrului "Nu am inteles atunci ce vroia sa-mi spuna si nici astazi acest lucru nu sa schimbat.Indraznesc insa sa il contrazic, viata nu e o scena ci o ruleta la care jucam zi de zi.Unii pe sume mari asumandu-si riscuri si satisfactiile cele mai frumoase iar ceilalti pe sume mici fara sa castige decat foarte rar si atunci doar satisfactii marunte.Acestia din urma, printre care ma regasesc si eu, se numesc loseri.Ma multumesc cu firmiturile care ma bucura atat de rar pentru ca imi este teama sa risc mai mult.Ma ascund ziua in spatele asa zisei mele personalitati puternice iar noaptea imi plang de mila si ma intreb:oare maine cum va fi?
Astazi nu iubesc ploaia pentru ca nu e pe placul tristetei mele.

O lume nebuna nebuna!

Doamne pupatia-as norisoru` lu` matale de pe care stai si privesti la noi muritorii, ale tale creatii imperfecte, si te minunezi.Mare e gradina in care sa rasturnat proverbiala caruta, rogu-te fii bun si umbla in traistuta cu fulgere caci tare s-au mai inmultit.Cum pluteam eu asa in deriva pe internet am dat peste urmatoarele.
Prima reactie a fost: What `da fuck!?! mai apoi am stat si m-am gandit, in adolescenta am avut si eu experiente "jenante" dar ale mele erau cu reprezentantele sexului frumos si ejaculari precoce nicidecum cu animale.Nu am simtit insa nevoia sa le impart nici macar cu cei mai apropiati prieteni daramite cu tot internetul.Inca mai cred ca oamenii sunt frumosi,buni si normali iar postul cu pricina e la misto.
In alta ordine de idei ultima nascocire e hartia igienica care straluceste in intuneric.Necesara pentru a nu-ti trezi familia aprinzand lumina, atunci cand te framanta niste treburi.Intreb si eu ca narodul: vine la pachet si cu apa care se trage fara zgomot? chiar si asa la 4,99 lire sterline, saru`mana da mai bine cu frunze de brusture si cugetari la lumanare.Nu trezesc nici familia, fac economii si sunt Environmentally friendly.

Inchei intr-o nota optimista:
Am vazut un documentar in care cativa fizicieni de renume mondial au demonstrat ca noi de fapt calatorim in timp in fiecare zi.Cum?las la o parte cosinusii,alfele,tangentele si cotangentele pe care nu le-am inteles de fel.Din punctul A pana in punctul D sunt 20 de kilometri, din punctul B pana in punctul D aceeasi distanta.Daca Ionel pleaca din punctul A spre punctul D la aceeasi ora cu Gigel care pleaca din punctul B spre punctul D, numai ca Gigel merge cu Bugatti in timp ce Ionel nu are bani decat de tramvai.Clar Gigel calatoreste in timp, logic nu?
Deci dorm linistit daca castig maine la loto sigur trag o fuga in vitor sa vad ce surprize ma asteapta.:)


Musical mood:

Things Have Chanced - Bob Dylan
Asculta mai multe audio Muzica

Frustrare

O saptamana lunga cat un post.O saptamana incarcata, stres, clienti multumiti mai mult sau mai putin.Si in sfarsit liniste, relaxare! Un jack cu ananas si multa gheata,un fotoliu relaxant si o melodie ce suna tare bine si ma binedispune(sau o fi de la jack?).Am nevoie de vacanta, vacanta pe care sefu' o tot fenteaza elegant.O vacanta in care sa-mi incarc bateriile consumate deja de vre-un an de zile.Ma asteapta o zi de relaxare in care o sa hibernez, pacat ca e atat de scurta.Si mai apoi o alta saptamana, alti clienti o alta fenta eleganta si uite asa trece vremea si se duce pe pustii.
Raman doar cu iluzia unui concediu, si omniprezenta criza, am obosit!(fuck that!)
Am nevoie de o femeie care sa-mi trezeasca pofta de viata si dorul de munte.Ar cam fi timpul sa incep sa o caut.Oare se mai gasesc pe criza asta?


.:: Placebo-Special Needs ::.
Asculta mai multe audio Muzica

Nu unui om! Nu unui loc!...

Am cunoscut-o in parc, atat de mica si gingasa incat imi era frica sa nu o strivesc daca as fi incercat sa o imbratisez.Statea intinsa in iarba printre frunzele scuturate de toamna tarzie.Zambea intr-un fel anume, sugubat chiar, numai pentru mine.Formele ei fara cusur sculptate parca de un artist in pragul maturitatii estetice, ma purtau cu gandul la perfectiune, iar mintea mea de muritor descoperea incet incet si sensul acestei vorbe.O iubeam, o iubeam pentru ca ma asculta, stia sa asculte, sa ma asculte pe mine.Impreuna incropisem deja o relatie.Ne intalneam in fiecare zi cu exceptia zilelor cand ploaia ma tinea zavorat in casa.Nu intarzia niciodata, tot timpul o gaseam acolo asteptandu-ma.Filozofam despre toate cate sunt pe lume, despre viata, femei, iubiri uitate si regasite.Multi ani au trecut peste noi si multe magnolii ne-au inflorit primaverile.Pana intr-o zi cand nu am mai gasit-o, in zadar am cautat, in zadar am strigat, in zadar am asteptat, nu a mai venit.A lasat in mine un gol, ca o prapastie in care nu creste nimic, si nimic altceva nu a reusit sa o faca uitata.Imi lipseste tare mult...


....Ci unei castane.

cuvinte anapoda

(sursa foto)

Cineva mi-a reprosat astazi ca sunt foarte greu chiar imposibil de inteles, desi imi place sa cred ca sunt un tip destul de coerent in exprimare.Asa ca mi-am propus un exercitiu.Ce ar fi daca in loc sa imi "asez" cuvintele as face taman invers, sa incerc sa spun(scriu) primul cuvant sau fraza ce imi trece prin minte.Ce a iesit?!

La ceas de seara/tu esti Mircea?/caine/nostalgie/stateau de vorba asa intr-o doara/nu!/pelican/tiruri in vama/micut/bebe/alb/toamna/sarmale/asa cum a ajuns/pusca/trotuar/femei pe motociclete/masina/linii/bani/lalea/interlop/slk/intr-o gara/kermit/la umbra unui felinar/nostalgie/knorr/fucks/that cold black cloud/picatura/soare/teama/colt/caine/arici/sani/sampanie/vip/ma puce/lant/o musca un melc si un tantar/imbecil/sah/rege/haine/pleaca/mocasini....

E clar, chiar sunt imposibil de inteles.:)

Apus de soare

Apus de soare, in curtea vechiului castel
Inconjurat de ziduri reci din piatra
De dupa care latra un caine mititel
Un cavaler ce pare nemiscat in poarta

S-a innoptat si nimeni nu-i raspunde
Bietului cavaler ce sta si-astepta
Sperand ca poate, astazi, o sa-si vada
Printesa lui, cu ochi de ciocolata

Sinistru canta orologiu-n noapte
Si o lumina se aprinde sus in turn
Doar vant nebun ce se mai bate
Cu frunzele uscate de pe drum

Ce simte oare mandrul cavaler acum?
Privind la umbra ce se-ascunde intre perdele
Cum sangele ii fierbe in vene?
Batai de inima rebele?

Nu! mandrul cavaler suspina
Si duce incet mana la piept
Rostind cu glasul stins catre lumina:
Bine-ai venit! de cand te astept

Ah! de m-ai primi cu bratele deschise
La pieptul tau sa ma strivesti
Te-as lua cu mine sa intram in vise
Si mai tarziu sa devenim povesti

Printesa mea cu ochi de ciocolata
Si gura de capsuna coapta
Mai spuse cavalerul printre soapte
Pornin-d cu pasi greoi in noapte

Ramane in urma fantoma vechiului castel
Inconjurat de ziduri reci din piatra
Si la fereastra carui plange incet
Printesa cea cu ochi de ciocolata